Dicționar de sinonime

Sinonime slăbit

Cuvântul „slăbit” are următoarele sinonime:

slăbit ( adjectiv )
  • vlăguit
  • epuizat
  • anemiat
Alte sinonime:
  • slab
  • destins
  • diminuat
  • slăbănog
  • tras
  • uscățiv
  • slăbănogit
  • pierit
  • mârcav
  • mârced
  • mișel
  • supt
  • discordat
  • relaxat
  • domolit
  • micșorat
  • potolit
  • redus
  • scăzut
  • debilitat


Sinonime Apropiate

  • anemiat - vlăguit, epuizat, slăbit
  • uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
  • anemic - slab, firav, slăbit, epuizat, nerezistent, slăbănog
  • extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
  • sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
  • scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
  • slab - debil, vlăguit, costeliv, jigărit, supt, sfrijit, pierit, fricos, ezitant
  • slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
  • veșted - ofilit, uscat, trecut, fanat, palid, șters, vlăguit
  • leșinat - extenuat, sfârșit, slăvit, vlăguit, nemâncat, hămesit
  • deșelat - istovit, vlăguit, spetit, obosit, curbat
  • distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
  • diluat - subțiat, lungit, micșorat, slăbit, dezlânat, prolix, confuz, încurcat
  • evanescent - disparent, estompat, șters, slăbit, stins
  • neputincios - incapabil, nepriceput, ageamiu, slab, nevolnic, neajutorat, bicisnic, nevoiaș, suferind

Dex slăbit

  • SLĂBÍT1 Faptul de a slăbi; slăbire. – slăbi.
  • SLĂBÍT2, -Ă, slăbiți, -te, 1. Care a pierdut din grăsime, din greutate; care a devenit slab. 2. Lipsit de putere, de energie; istovit. ♦ (Despre organe ale corpului, facultăți ale omului etc.) Care nu-și mai îndeplinește bine funcția, atins de o infirmitate; debilitat. – slăbi.
  • SLĂBÍT, -Ă, slăbiți, -te, 1. (Despre ființe și despre părți ale corpului lor) Care a pierdut din grăsime, din greutate, care a devenit slab. Eleonora era foarte slăbită, devenise plăpîndă ca o flacără, pe care o poți stinge între două degete. DUMITRIU, N. 132. Pe fața lui slăbită, durerea lăsase spaimă. SADOVEANU, O. I 435. 2. (Despre ființe) Lipsit de putere, de energie; istovit. Bolnava anunță că se simte slăbită cu totul. C. PETRESCU, C. V. 171. ♦ (Despre organe ale corpului, facultăți ale omului etc.) Care nu-și mai îndeplinește bine funcția, atins de o infirmitate, debilitat. Avea vederea slăbită de tot, nu putea citi. C. PETRESCU, Î. II 95. Un fel de foc nestins îi cutreieră... toți mușchii și toate vinele lui cele slăbite. EMINESCU, N. 10.


Antonime slăbit

  • Slăbit ≠ intensificat


Sinonimul cuvântului slăbit

Sinonimul cuvântului slăbit


Testează-te!