Dicționar de sinonime
Sinonime smerit
Cuvântul „smerit” are următoarele sinonime:
smerit ( adjectiv )
- umilit
- supus
- preaplecat
- modest
- credincios
Alte sinonime:
- cinstit
- devotat
- fidel
- nestrămutat
- statornic
- umil
- plecat
- obsecvios
- smernic
- suplecat
- spăsit
- cucernic
- cuvios
- evlavios
- pios
- preacredincios
- religios
- devot
- blagocestiv
- pietos
- pravoslavnic
- râvnitor
- bine-credincios
Sinonime Apropiate
- umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
- umilit - umil, smerit, supus, înjosit, desconsiderat, dezonorat
- smirnă - benzoe, umilit, nemișcat, supus
- cucernic - credincios, cuvios, evlavios, pios, smerit, religios, bisericos
- evlavios - cucernic, credincios, pios, cuvios, religios, bisericos, smerit
- pios - evlavios, cuvios, cucernic, religios, credincios
- pravoslavnic - ortodox, dreptcredincios, creștin
- presupunere - supoziție, bănuială, ipoteză, presupus, închipuire, prepus, prezumție
- recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
- religios - bisericesc, duhovnicesc, spiritual, evlavios, cuvios, pios, credincios
- scontat - sperat, prevăzut, presupus, așteptat
- servil - slugarnic, plecat, supus, umil, lingușitor, lingău
- slugarnic - servil, lingușitor, conformist, obsecvios, supus
- smerenie - umilință, supunere, modestie
- școlăresc - simplu, modest, naiv, imatur, fără pretenții
Dex smerit
- SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, Umil, supus, respectuos; modest. ♦ Cucernic, evlavios, pios. – smeri.
- SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, Umil, supus, modest, resemnat; cucernic, evlavios. Cîntări smerite se înălțau de sub bolțile de piatră. SADOVEANU, O. VII 214. Vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos, și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. A. 496. Iară eu, mîncînd lupește, mă făceam smerit și numai rîdeam în mine. CREANGĂ, A. 61. Smerit în genunchi pică Și de fală se dezbracă. ALECSANDRI, P. A. 44. ◊ (Poetic) Ci prin flori întrețesute printre gratii luna moale, Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale. EMINESCU, O. I 76. ◊ (Adverbial) Vorbește smerit, cam din vîrful limbii, și nu se supără niciodată. STĂNOIU, C. I. 84.
- smerit a. umil. .
- smerít, -ă adj. (d. a se smeri). Modest, umil: un smerit sihastru. Adv. A saluta smerit. – Și zm- (vest).
- SMERÍ, smeresc, IV. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sŭmĕriti.
Sinonimul cuvântului smerit