Dicționar de sinonime
Sinonime sobor
Cuvântul „sobor” are următoarele sinonime:
sobor ( substantiv )
- sinod
- adunare
Alte sinonime:
- catedrală
- întrunire
- reuniune
- sfat
- conciliu
- consfătuire
- clacă
Sinonime Apropiate
- sinod - sobor, conciliu, reunire
- conciliu - sinod, sobor
- sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
- ședință - consfătuire, adunare, întrunire, reuniune (oficială)
- întrunire - adunare, reuniune, întâlnire, convocare, strângere
- colecție - culegere, adunare, reunire
- congres - adunare, parlament
- culegere - adunare, recoltare, strângere, colecționare, colecție, florilegiu, antologie, zețuire, compunere
- depozit - magazie, rezervor, adunare, stocare, rezervă, acumulare, fond, strat, sediment
- dietă - regim (alimentar), cumpăt, post, adunare (legislativă), parlament
- divan - canapea, sofa, dormeză, sfat, adunare, consiliu, judecată, proces
- miting - întrunire, adunare, manifestație
- convocare - chemare, invitație, întrunire, adunare, reunire
- colectă - chetă, strângere, adunare (de fonduri)
Dex sobor
- SOBÓR, soboare, 1. Adunare, întrunire, consfătuire; sfat. ♦ Sinod. 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici. – Din sŭborŭ.
- SOBÓR, soboare, 1. (Învechit și arhaizant) Adunare de oameni, întrunire, consfătuire; sfat. Uite, astăzi chiar... Vreau să țină, nu știu unde, o-ntrunire, un sobor. DAVILA, V. V. 25. cunosc trecutul ca și prezentul și ghicesc viitorul, iar cu cîntările lor măiestre înveselesc tot soborul zeiesc. CARAGIALE, N. S. 78. Puterea d-a face legi, d-a scoate dăjdii sta în adunarea sau soborul a toată țara. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ (Glumeț) Și cum știe-o rugăciune Doamna măsălariță, Tot soborul îi propune S-o aleagă stariță. TOPÎRCEANU, B. 50. ♦ Sinod. Cîte soboare și revizii de fețe bisericești și politecești, și cîți străini din toată lumea... n-au trecut prin satul nostru. CREANGĂ, A. 74. 2. (Învechit) Catedrală. O biserică catedrală, adecă sobor, ce are o lucrare deosebită atît înăuntru cît și pe afară. GOLESCU, Î. 170.
- SOBÓR soboáre n. 1) înv. Întrunire a unui grup de persoane pentru a discuta și a hotărî ceva; adunare; reuniune; sfat. 2) Organ suprem bisericesc de conducere. 3) Biserică centrală dintr-un oraș, unde serviciul divin este oficiat, de obicei, de un episcop; catedrală. 4) (în biserica ortodoxă) Slujbă religioasă oficiată de mai mulți slujitori ai cultului. /<sl. suboru, soboru