Dicționar de sinonime
Sinonime sobru
Cuvântul „sobru” are următoarele sinonime:
sobru ( adjectiv )
- moderat
- cumpătat
- reținut
- ponderat
- simplu
- auster
Alte sinonime:
- grav
- sever
- aspru
- spartan
- astâmpărat
- așezat
- chibzuit
- cuminte
- cumințit
- domolit
- echilibrat
- liniștit
- potolit
- rezervat
- serios
- stăpânit
- temperat
- măsurat
- concis
Sinonime Apropiate
- sobrietate - cumpătare, ponderație, simplitate, austeritate, rigorism, moderație
- frugal - sobru, cumpătat, reținut, măsurat, socotit
- chibzuit - cumpănit, cumpătat, moderat, echilibrat, măsurat, așezat, sobru, stăpânit, serios
- cumpătat - chibzuit, așezat, echilibrat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, cuminte, serios
- măsurat - cântărit, delimitat, chibzuit, calculat, moderat, reținut, ponderat, domol, temperat
- temperat - echilibrat, moderat, stăpânit, calm, cumpătat, domol
- chibzuială - chibzuință, socoteală, cumpănire, cumpăt, moderație, rațiune, tact, ponderație, continență
- echilibrat - cumpănit, ponderat, chibzuit, socotit, moderat, potolit, măsurat, temperat, calm
- calculat - socotit, măsurat, chibzuit, moderat, ponderat
- pudic - rușinos, sfios, decent, reținut, nevinovat
- școlăresc - simplu, modest, naiv, imatur, fără pretenții
- temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
- umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
- firesc - natural, normal, simplu, obișnuit, degajat, spontan, dezinvolt, necăutat
- frust - rudimentar, nefasonat, nelucrat, simplu
Dex sobru
- SÓBRU, -Ă, sobri, -e, 1. Lipsit de ornamente inutile; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. – Din sobre, sobrius.
- SÓBRU, -Ă, sobri, -e, 1. Lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. – Din sobre, sobrius.
- SÓBRU, -Ă, sobri, -e, 1. Lipsit de ornamente de prisos; moderat, simplu. Deși limba lui Caragiale este foarte bogată, ea este și foarte sobră. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, 396, 3/3. Mobila, păreții, ușile, toate aveau un aspect sobru. VLAHUȚĂ, O. A. III 83. 2. (Despre felul de viață, ținută etc.) Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. Mai nainte de Regulamentul Organic proprietarii nu trăgeau mai nici un folos din moșiile lor; afară de neapăratele trebuincioase ale casei și ale unui trai simplu, sobru și fără lux. I. IONESCU, M. 284.
- SÓBRU, -Ă 1. Fără ornamente; simplu. 2. Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. .
- SÓBRU, -Ă 1. lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. care păstrează măsura; cumpătat, moderat. (< fr. sobre, lat. sobrius)
- SÓBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care conține strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; auster. Stil ~. Artă ~ă. 2) Care vădește cumpătare; cu simțul măsurii; cumpătat; auster. /<fr. sobre, lat. sobrius
- sobru a. cumpătat (= fr. sobre).
- *sóbru, -ă adj. (fr. sobre, d. lat. sobrius. Cp. cu propriŭ). Cumpătat (moderat) la mîncare și băutură.