Dicționar de sinonime
Sinonime sorți
Cuvântul „sorți” are următoarele sinonime:
sorți ( substantiv )
- șansă
- recrutare
- posibilitate
sorti ( verb )
- hărăzi
- predestina
- a da
- a destina
- a hărăzi
- a hotărî
- a meni
- a orândui
- a predestina
- a rândui
- a ursi
- a predetermina
- a preursi
- a noroci
- a scrie
- a soroci
- a tocmi
- a rezerva
- a face
- sorți
Sinonime Apropiate
- meni - a destina, a sorti, a hărăzi, a predestina, a ursi, a descânta, a invoca, a prevesti, a vesti
- destina - a hărăzi, a meni, a rândui, a sorti, a soroci, a se consacra, a se devota, a se dedica, a se dărui
- fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
- hărăzi - a destina, a sorti, a meni, a hotărî, a acorda, a da, a dona, a dărui
- fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
- soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
- șansă - noroc, posibilitate, prilej, sorți, circumstanță (favorabilă)
- formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
- aranja - a potrivi, a orândui, a întocmi, a rândui, a dispune, a așeza, a sistematiza, a grupa, a ordona
- hotărî - a stabili, a fixa, a decide, a dispune, a decreta, a porunci, a stipula, a hărăzi, a soroci
- reglementa - a legaliza, a legifera, a norma, a orândui, a regla, a aranja
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- fatalism - predestinație, destin
- institui - a construi, a înființa, a orândui, a forma, a întemeia, a stabili, a statornici
- lovitură - izbitură, coliziune, tamponare, ciocnire, nenorocire, necaz, neșansă, ghinion, noroc
Dex sorți
- sorțì v. a trage la sorți. .
- sorți f. pl. V. soartă.
- SOÁRTĂ, sorți, 1. (În superstiții) Forță (sau voință) supranaturală despre care se crede că hotărăște tot ce se petrece în viață; destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită. 2. Situație, concurs de împrejurări existente la un moment dat. ♦ Evoluție, desfășurare (a unei acțiuni); deznodământ. – sors, -tis.
- SORȚ, sorți, (; de obicei la ) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație. ◊ A trage la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți; b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație. Sorți de izbândă = posibilități de reușită; șansă. – Refăcut din sorți ( lui soartă).