Dicționar de sinonime
Sinonime spaimă
Cuvântul „spaimă” are următoarele sinonime:
spaimă ( substantiv )
- lipitoare
- nevropatie
- nevroză
- păpăludă
- psihonevroză
- sperietură
- groază
- încrâncenare
- înfiorare
- înfricoșare
- îngrozire
- inspăimântare
- oroare
- teroare
- oțărâre
- scârbă
- înfricare
- pălitură
- spăimântare
- spăimântătură
- cutremur
- frică
- teamă
spăima ( verb )
- cutremura
- încrâncena
- înfiora
- înfricoșa
- îngrozi
- înspăimânta
- tremura
- zgudui
Sinonime Apropiate
- îngrozi - a înfricoșa, a înspăimânta, a speria, a cutremura, a teroriza, a înfiora, a încrâncena
- înfiora - a îngrozi, a cutremura, a înfricoșa, a zgudui, a încrâncena, a emoționa, a mișca, a răscoli
- groază - spaimă, frică, teroare, înfiorare, oroare, mulțime, duium, potop, puhoi
- frică - teamă, spaimă, groază, temere, fobie, înfricoșare
- cutremura - a clătina, a zgudui, a zdruncina, a scutura, a zgâlțâi, a înfiora, a înfricoșa, a tresări
- cutremurător - cumplit, groaznic, fioros, grozav, înspăimântător, teribil, zguduitor, monstruos, terifiant
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
- groaznic - îngrozitor, înfiorător, înspăimântător, înfricoșător, teribil, oribil, colosal, extraordinar, fenomenal
- înfiorător - groaznic, îngrozitor, cutremurător, cumplit, atroce
- fobie - frică, spaimă, groază, teamă, oroare
- sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
- fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător
- atroce - cumplit, teribil, groaznic, crunt, îngrozitor, fioros, înspăimântător, înfiorător
- dudui - a bubui, a se cutremura, a se zgudui, a clătina, a arde, a vui
Dex spaimă
- SPÁIMĂ, spaime, 1. Teamă puternică și violentă provocată de o emoție, de ceva neprevăzut și primejdios; groază. ◊ De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. ◊ A băga spaima (în cineva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. ◊ A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu spaima-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare. ♦ Frică bolnăvicioasă; nevroză. 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. –
- SPÁIMĂ, spaime, 1. Emoție puternică și violentă provocată de ceva neprevăzut și primejdios; groază. ◊ De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. ◊ A băga spaima (în cineva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. ◊ A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu frica-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare ♦ Frică bolnăvicioasă, nevroză. 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. –