Sinonime specific

Cuvântul „specific” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• tipic - specific, caracteristic, propriu, particular, distinct, reprezentativ
• caracteristic - definitoriu, propriu, specific, tipic, distinctiv
• dominant - preponderent, precumpănitor, relevant, specific, caracteristic, definitoriu, particular
• trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
• califica - a specifica, a numi, a taxa, a eticheta, a instrui, a pregăti, a forma, a specializa
• definitoriu - caracteristic, specific
• distinctiv - caracteristic, specific
• caracteristică - particularitate, însușire, calitate
• privat - particular, personal, individual
• subiectiv - personal, particular, părtinitor
• șablonard - uniform, banal, convențional, tipizat, tipicar
• ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
• identitate - conformitate, consimilitudine, specific, proprietate, valoare în sine, unitate
• inadecvat - nepotrivit, impropriu, necorespunzător
• indica - a arăta, a semnala, a face cunoscut, a preciza, a specifica, a recomanda, a prescrie, a sfătui, a specifica

Dex specific

• SPECÍFIC, -Ă, specifici, -ce, , 1. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă. – Din spécifique.
• SPECÍFIC2, -Ă, specifici, -e, Care este propriu, caracteristic pentru cineva sau ceva. Pe cercetătorii literaturilor nu-i interesează și nu-i vor interesa decît literaturi cu caractere specifice ale neamurilor. SADOVEANU, E. 12. Sînt florile specifice ale toamnei. GALACTION, O. I 324. ◊ (Adverbial) Leningradul e un oraș specific rusesc. STANCU, U.R.S.S. 111. ♦ Care se raportă la o unitate. Greutate specifică.
• SPECÍFIC1 Caracterul propriu, particular, special (a ceva sau al cuiva); notă distinctă, particulară. Structura gramaticală și fondul principal lexical determină atît formele de dezvoltare a limbii, cît și normele funcționării ei. Ele condiționează specificul național și asigură stabilitatea limbii. GRAUR, F. L. 10.
• SPECÍFIC2, -Ă, specifici, -e, Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen. ♦ Care se raportează la o unitate. Greutate specifică. – spécifique.
• SPECÍFIC1 Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – spécifique.

Sinonimul cuvântului specific

Testează-te!