Dicționar de sinonime
Sinonime sperjur
Cuvântul „sperjur” are următoarele sinonime:
sperjur ( adjectiv )
- nelegiuit
- necinstit
- cinic
- imoral
Alte sinonime:
- criminal
Sinonime Apropiate
- incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
- piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
- răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
- viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
- impudic - nerușinat, imoral, obscen, lasciv, degradant
- indecent - nerușinat, impudic, necuviincios, imoral, obscen
- libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
- licențios - imoral, indecent, necuviincios, trivial, libertin, obscen, pornografie, vulgar, deșănțat
- malonest - necinstit, incorect
- murdar - nespălat, jegos, soios, slinos, îngălat, josnic, mizerabil, necinstit, necurat
- obscen - indecent, imoral, corupt, trivial, nerușinat, josnic, impudic, deșănțat, vulgar
- obscenitate - imoralitate, indecență, trivialitate, murdărie
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- criminal - ucigaș, asasin, bandit, nelegiuit
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
Dex sperjur
- SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, și , (2) sperjururi, 1. și Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din spergiuro (după jura).
- SPERJÚR1 Faptul de a-și călca jurămîntul, nesocotirea unui jurămînt făcut; jurămînt fals făcut în fața justiției. Vă voi dovedi sperjurul. CAMILAR, N. II 314. – Variantă: (învechit) sperjúriu
- SPERJÚR2, -Ă, sperjuri, -e, și Persoană care jură fals sau care își calcă jurămîntul. Așa e că nu te așteptai Din nou cu mine ochii, sperjurule, să dai? MACEDONSKI, O. II 220. ◊ (Adjectival) Cum, acesta să fie continentul de miracole, Pămîntul făgăduințelor. Al jurămintelor și căințelor, Vestit de profeți sperjuri și de mincinoase oracole? BARANGA, V. A. 13.
- SPERJÚR (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; jurământ fals făcut în fața justiției. // și Cel care jură fals sau care își calcă jurământul. .
- SPERJÚR, -Ă I. cel care jură fals sau care își calcă jurământul II. faptul de a-și călca jurământul. (< it. spergiuro)
- SPERJÚR1 rar Jurământ fals făcut în fața justiției. /<it. spergiuro
- SPERJÚR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. rar Persoană care depune un jurământ fals sau care își încalcă jurământul. /<it. spergiuro
- sperjur n. jurământ fals. ║ m. cel ce a făcut un sperjur.
- *sperjúr n., pl. e, și sperjúriŭ n. (it. spergiuro, lat per-jurium). Călcare de jurămînt.