Sinonime splendoare

Cuvântul „splendoare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
• fast - lux, strălucire, splendoare, măreție, pompă, paradă, alai
• maiestate - măreție, grandoare, semeție, strălucire, prestanță, splendoare, sire!, stăpâne!
• strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
• lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
• măreție - splendoare, grandoare, minunăție
• glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
• mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
• scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
• spectaculos - grandios, fastuos, strălucit, impresionant
• strălucit - sclipitor, strălucitor, fastuos, splendid, faimos, celebru, glorios, reputat, falnic
• șters - spălăcit, decolorat, inexpresiv, stins, discret, mediocru, fără strălucire
• ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste

Dex splendoare

• SPLENDOÁRE, splendori, Frumusețe fără seamăn (și plină de fast, de strălucire); strălucire, măreție. ♦ Obiect, ființă, fenomen etc. splendid. – Din splendeur, splendor.
• SPLENDOÁRE, splendori, Frumusețe fără seamăn; strălucire, măreție. Era un amurg de-o largă și gravă splendoare. C. PETRESCU, C. V. 364. Teatrul vechi din dealul Copoului se reclădea în toată splendoarea lui și actorii de acum cincizeci de ani reveneau să-și joace rolurile. ANGHEL, PR. 119. Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare! EMINESCU, O. I 136. ♦ (Concretizat, la ) Obiect, monument etc. splendid. Sergentul șef de post privi gînditor în fum, unde vedea splendorile capitalei. C. PETRESCU, Î. II 171. ♦ Bunăstare, prosperitate, înflorire. Acolo a făcut Eliad cunoștința baronului Spleny, prin așa-numita comiteasa del Caretto, veche cunoștință a baronului de la Pesta, din timpurile splendorii sale. GHICA, A. 742.
• SPLENDOÁRE Frumusețe fără seamăn; strălucire, măreție. .
• SPLENDOÁRE frumusețe fără seamăn; strălucire, măreție. ◊ lucru splendid. (< fr. splendeur, lat. splendor)
• SPLENDOÁRE ~óri f. 1) Frumusețe splendidă. În toată ~oarea. 2) Lucru splendid. /<fr. splendeur, lat. splendor
• splendoare f. 1. strălucire: splendoarea floarelui; 2. fig. lustru de onoare și de glorie: splendoarea numelui; 3. măreție, pompă: splendoarea curții.

Sinonimul cuvântului splendoare

Testează-te!