Sinonime spontan

Cuvântul „spontan” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• firesc - natural, normal, simplu, obișnuit, degajat, spontan, dezinvolt, necăutat
• necăutat - natural, firesc, degajat, spontan, simplu
• brusc - neașteptat, deodată, subit, inopinat, spontan, fulgerător
• deodată - pe neașteptate, repede, scurt, brusc, instantaneu, subit, simultan, acum, concomitent
• dezinvolt - degajat, natural
• degajat - răspândit, exalat, împrăștiat, eliberat, liber, firesc, natural, nestânjenit, lejer
• spontaneitate - naturalețe, promptitudine, vioiciune
• iată - uite!, privește!, iacă!, deodată, fără veste, pe neașteptate
• instantaneu - subit, brusc, neașteptat, deodată
• instinctiv - inconștient, automat, natural, firesc
• nativ - înnăscut, natural, congenital, firesc, curat, pur, nefalsificat
• natural - elementar, firesc, curat, pur, nativ, frust, genuin, neamestecat, necorupt
• benevol - de la sine, nesilit, facultativ, voluntar
• elementar - simplu, primar, rudimentar, accesibil, ușor, natural, de bază, fundamental, esențial
• explicabil - motivabil, justificabil, de înțeles, simplu, firesc

Dex spontan

• SPONTÁN, -Ă, spontani, -e, (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă; care se face de bunăvoie, fără a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neașteptate. ♦ Care acționează cu promptitudine. ♦ Care nu este conștient. – Din spontané, spontaneus.
• SPONTÁN, -Ă, spontani, -e, Care se face sau se produce de la sine, fără o intervenție din afară sau o cauză exterioară (aparentă); care se face de bunăvoie, nesilit de nimeni; care apare brusc, pe neașteptate. La începuturile ei mișcarea muncitorească a avut un caracter spontan. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, 387, 3/3. ◊ Generație spontană generație. ◊ (Adverbial) Cei care așteptau se despărțiră spontan în două tabere. C. PETRESCU, Î. II 149. Se oferi spontan să le împlinească. REBREANU, R. I 187.
• SPONTÁN, -Ă Care acționează pe moment, cu promptitudine. ♦ (; despre mișcări) Care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. ♦ (Despre plante) Care cresc liber în natură, în stare sălbatică. .
• SPONTÁN, -Ă I. 1. care acționează pe moment, cu promptitudine. 2. (fiziol.; despre mișcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. 3. (despre plante) care crește liber în natură. II. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă. (< fr. spontané, lat. spontaneus)

Antonime spontan

• Spontan ≠ treptat

Sinonimul cuvântului spontan

Testează-te!