Sinonime spulbera

Cuvântul „spulbera” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• împrăștia - a răsfira, a dispersa, a răspândi, a pulveriza, a risipi, a răzleți, a vântura, a spulbera, a difuza
• destrămat - deșirat, desfirat, desfăcut, rupt, distrus, dezmembrat, risipit, împrăștiat, spulberat
• irosi - a risipi, a prăpădi, a cheltui, a face praf, a părădui, a stinge, a nimici, a împrăștia
• împrăștiat - răsfirat, dispersat, risipit, vânturat, distrat, zăpăcit, aiurit, buimac, dezordonat
• presăra - a împrăștia, a răsfira, a risipi, a răspândi, a difuza
• propaga - a difuza, a răspândi, a împrăștia, a risipi, a iradia, a propovădui, a extinde, a transmite, a semăna
• răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
• zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
• zvârli - a arunca, a împrăștia, a lepăda, a risipi, a cheltui, a se năpusti, a proiecta
• nimici - a distruge, a nărui, a desființa, a prăpădi, a pustii, a devasta, a stârpi, a spulbera, a lichida
• distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
• păpa - a mânca, a consuma, a irosi, a toca, a risipi
• părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
• pieri - a muri, a deceda, a se stinge, a se ofili, a se veșteji, a se usca, a dispărea, a se pierde, a se risipi
• potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge

Dex spulbera

• SPULBERÁ, spúlber, I. și 1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia. 2. A (se) nimici, a (se) distruge. – *expulverare.
• SPULBERÁ, spúlber, I. 1. (Cu privire la zăpadă, praf, frunze etc.) A ridica în vîrtej și a duce departe, risipind, împrăștiind. Popa Tonea privea frunzele pe care vîntul... le spulbera departe. GALACTION, O. I 196. Un vînt subțire și tăios începuse să spulbere zăpada fină. C. PETRESCU, C. V. 135. Crivățul din miazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. A. 113. ◊ (Complementul indică locul în discuție) Și m-aș duce ca vîntul Cînd spulberă pămîntul. ALECSANDRI, P. P. 307. ◊ Se-ntunecă de-atîta jale Cînd vede cum s-a spulberat Podoaba mîndrelor petale. IOSIF, PATR. 44. Bătute de ploaie și de vînturi, se spulberă frunză cu frunză. SEVASTOS, N. 318. 2. A nimici, a distruge, a risipi (oameni, locuri). Nu m-oi întoarce fără să spulber cetatea. MURNU, I. 28. Și culme și cetate... Toate fost-au spulberate, Și prin văi întunecate S-a-nălțat mormanul lor. COȘBUC, P. I 297. Să-i spulberăm dară . ISPIRESCU, M. V. 22. ◊ (Complementul este un abstract) Și-i spulberau așa, ca-ntr-o izbire de vînt, toată nădejdea lui. SADOVEANU, O. I 535. ◊ Dar ce, e glumă să lucrezi 18 luni și deodată să se spulbere totul? BARANGA, I. 182. Spulberatu-mi-s-a pîn’ și scrumul visurilor mele. VLAHUȚĂ, O. A. 45.

Sinonimul cuvântului spulbera

Testează-te!