Sinonime stâlcire

Cuvântul „stâlcire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• stâlcit - deformat, pocit, schimonosit, schilodit
• falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
• slut - urât, diform, pocit, hâd, mutilat, schilod(it), desfigurat
• sluțenie - pocitanie, urâțenie
• șopot - murmur, clipocit, foșnet
• stârpitură - pocitanie, avorton, lepădătură, pitic
• strâmbătură - grimasă, schimonoseală, rictus, maimuțăreală, fandoseală
• grimasă - schimonoseală, strâmbătură, scălâmbătură, rictus
• hidos - dezgustător, urât, monstruos, groaznic, oribil, hâd, slut, pocit, desfigurat
• infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare
• maimuțăreală - schimonoseală, grimasă, strâmbătură, sclifoseală, imitare, fiță, moft, fason, capriciu
• minciună - neadevărat, denaturare, falsificare, scorneală, plăsmuire, duplicitate, ipocrizie, viclenie, perfidie
• balcâz - slut, diform, pocit, urât
• comițial - epileptic, stropșit
• epilepsie - boală rea, stropșire, pedepsie, năbădăi

Dex stâlcire

• STÂLCÍRE, stâlciri, Faptul de a (se) stâlci. – stâlci.
• STÂLCÍ, stâlcesc, IV. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; a bate tare pe cineva. ♦ A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sŭtlačiti.
• STÎLCÍ, stîlcesc, IV. 1. (Adesea determinat prin «în bătăi», «în pumni» etc.) A bate rău, crunt. La întoarcerea de la tîrg, de necaz că nu i s-a dat slobod divorțul, Florea Pancu și-a stîlcit femeia în bătăi. STANCU, D. 83. i-ar dăula-n bătăi... dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni, în picioare. id. ib. 354. Frații sindicaliști au fost stîlciți la București, după ce și ei au zdrelit destui polițiști. CARAGIALE, O. VII 148. Cică-i voinicie boierească să stîlcească un biet om de surugiu, ostenit ca vai de el. ALECSANDRI, T. 49. 2. A deforma, a zdrobi prin lovituri; a schilodi, a schimonosi, a sluți (prin bătaie); a cotonogi. Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. Mi-am acoperit obrajii cu mîinile. Mi-am spus: să nu-mi stîlcească fața. STANCU, D. 342. ♦ A se lovi tare, a se zdrobi (prin lovire sau cădere); a se schilodi. Eu cad și mă stîlcesc Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. Valeu! M-am stîlcit! ALECSANDRI, T. 274. 3. A pronunța prost un cuvînt, a vorbi prost o limbă; a poci, a stropși.
• STÎLCÍRE, stîlciri, Faptul de a (se) stîlci.

Sinonimul cuvântului stâlcire

Testează-te!