Dicționar de sinonime
Sinonime stăpân
Cuvântul „stăpân” are următoarele sinonime:
stăpân ( substantiv )
- cârmuitor
- conducător
- domn
- domnitor
- monarh
- stăpânitor
- suveran
- vodă
- voievod
- posesor
- patron
- dumnezeu
- deținător
- proprietar
- ocinaș
- posesuitor
- jupân
- atotputernicul
- creatorul
- divinitate
- domnul
- dumnezeire
- părinte
- providență
- puternicul
- tatăl
- ziditorul
- preaînaltul
- preaputernicul
- pronie
- sfântul
- sântul
- atotțiitorul
- tvoreț
- zeu
- autocrat
Sinonime Apropiate
- dumnezeire - divinitate, pronie, dumnezeu, providență, domnul, cerul
- domn - stăpân, posesor, jupân, domnitor, voievod, prinț, rege, monarh, om bogat
- domnitor - domn, stăpân, voievod, rege, suveran, monarh
- divinitate - dumnezeu, zeu, pronie, providență, dumnezeire
- vodă - domnitor, principe, voievod, dom
- pronie - providență, divinitate cer
- șef - conducător, cap, căpetenie, superior, comandant, patron, stăpân
- crai - domnitor, conducător, domn, rege, rigă, afemeiat, muieratic, berbant, donjuan
- președinte - șef, patron, conducător, căpetenie, prezident
- sceptru - domnie, putere, monarhie
- tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
- trona - a domni, a stăpâni, a domina, a guverna
- guvernant - conducător, șef, ocârmuitor
- împărăție - imperiu, domnie, stăpânire, regat
- călugăriță - maică, monahie, mireasa domnului
Dex stăpân
- STĂPẤN, -Ă, stăpâni, -e, și 1. Posesor al unui un bun. ♦ Proprietar de sclavi. 2. Persoană în serviciul căreia se găsește angajat cineva, considerată în raport cu acesta; patron. ◊ A intra la stăpân = a se angaja slugă (la cineva). (A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acționa) după bunul-plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi. 3. Persoană sub a cărei putere, autoritate, dominație se găsește cineva sau ceva, considerată în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legătură cu țări, popoare etc.) suveran, domnitor. ◊ A fi stăpân pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). A fi stăpân pe sine = a avea tăria de a-și înfrâna pornirile și pasiunile; a nu-și pierde cumpătul, a se stăpâni. A fi stăpân pe soarta (sau pe viața etc.) sa = a dispune de sine, a-și făuri singur soarta. 4. Gazdă (în raport cu oaspeții ei). – stopanŭ.