Dicționar de sinonime
Sinonime stăpânire
Cuvântul „stăpânire” are următoarele sinonime:
stăpânire ( substantiv )
- autoritate
- influență
- înrâurire
- putere
- stat
- țară
- posedare
- proprietate
- posesiune
- cârmuire
- guvern
- ocupație
- dominație
- cunoaștere
- abținere
- cumpăt
- reținere
Sinonime Apropiate
- domnie - stăpânire, cârmuire, guvernare, dominație, putere, scaun, coroană, sceptru
- conducere - direcție, îndrumare, administrare, cârmuire, guvernare, ghidare, comandă, stăpânire
- temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
- guvernare - conducere, administrare, diriguire, cârmuire, chivernisim, regim, sistem politic
- inconsecvent - nestatornic, schimbător, capricios, inconstant, oscilant, instabil, nehotărât, neserios, labil
- înțelepciune - cumințenie, cunoaștere, judecată, chibzuială, prudență, socoteală, cumpăt, măsură
- labil - nestatornic, schimbător, instabil, inconstant, mobil, inconsecvent, lunecos, nehotărât, schimbăcios
- moșie - latifundie, domeniu, posesiune, moștenire, țară, patrie
- necontestat - recunoscut, evident, sigur, cert, hotărât, neîndoielnic
- abstinență - abținere, reținere, continență, abstenție
- administrație - conducere, cârmuire, gospodărire, intendență (militară)
- cârmă - oiște, proțap, cârmuire, conducere, comandă, guvernare, domnie
- continență - abstinență, reținere, înfrânare, moderație, cumpătare
Dex stăpânire
- STĂPÂNÍRE, stăpâniri, Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente etc. ◊ Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – stăpâni.
- STĂPÂNÍRE ~i f. 1) v. A STĂPÂNI și A SE STĂPÂNI. ◊ ~ de sine reținere de la manifestarea sentimentelor sau a pornirilor; cumpăt. 2) pop. Conducere, autoritate de stat. /v. a (se) stăpâni
- stăpânire f. 1. dominațiune: Negru-Vodă întinzându-și stăpânirea BĂLC.; 2. guvern: porunca stăpânirii; 3. posesiune, proprietate: moșia a intrat sub stăpânirea lui.
Antonime stăpânire
- Stăpânire ≠ nestăpânire
Sinonimul cuvântului stăpânire