Dicționar de sinonime
Sinonime stabilitate
Cuvântul „stabilitate” are următoarele sinonime:
stabilitate ( substantiv )
- fixitate
- imobilitate
- neclintire
- nemișcare
- echilibru
- consecvență
- constanță
- statornicie
- fermitate
- trăinicie
- soliditate
- durabilitate
Sinonime Apropiate
- fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
- consecvență - constantă, stabilitate, statornicie
- stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
- trăinicie - rezistență, durabilitate, soliditate
- fixitate - imobilitate, neclintire
- fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
- inconstanță - instabilitate, inconsecvență
- labilitate - nestatornicie, inconstanță, mobilitate, schimbare, instabilitate
- echilibru - cumpănă, stabilitate, statornicie, liniște, împăcare, tihnă, armonie, pace, seninătate
- temeinicie - trăinicie, soliditate, tărie, solidaritate
- variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
- fidelitate - devotament, constanță, atașament, credință, statornicie, conformitate, precizie, exactitate
- instabilitate - nestatornicie, mobilitate, labilitate, fluctuație, variabilitate
- mobilitate - instabilitate, nestatornicie, labilitate
- constanță - statornicie, invariabilitate
Dex stabilitate
- STABILITÁTE Însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate. ♦ Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială. ♦ Situație sigură, fermă. – Din stabilité, stabilitas, -atis.
- STABILITÁTE 1. Însușirea de a fi stabil; trăinicie, soliditate. Stabilitatea unei bolți. ♦ Statornicie, fermitate. Tendința de realizare a unității și stabilității limbii literare se vădește mai ales în aspectul ei scris. L. ROM. 1953, 4, 54. ♦ Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială cînd este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a nu fi mișcat din loc, de a sta sau de a rămîne pe loc, păstrîndu-și locul; fixitate. Mătușa Elencu însă era inamica oricărei stabilități. Nemișcarea pentru dînsa era moartea, și lucrurile i se păreau că devin rigide dacă stăteau încremenite două zile locului. ANGHEL, PR. 3. ♦ Situație neschimbătoare, sigură, fermă. Îi era drag pămîntul nu numai pentru cîștigul ce-l produce, dacă e muncit bine și cu chibzuială, ci mai ales pentru stabilitatea ce-o oferă posesorului. REBREANU, R. I 165.
- STABILITÁTE 1. Însușirea lucrurilor stabile; echilibru, statornicie, solidaritate. ♦ Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială când este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a-și păstra locul; fixitate. .
Antonime stabilitate
- Stabilitate ≠ fluctuație, instabilitate, mobilitate, variabilitate