Dicționar de sinonime
Sinonime statură
Cuvântul „statură” are următoarele sinonime:
statură ( substantiv )
- înălțime
- mărime
- talie
- făptură
- boi
- stat
- trup
- siluetă
Sinonime Apropiate
- mărime - întindere, dimensiune, măsură, calibru, volum, cantitate, înălțime, statură, talie
- făptură - ființă, creatură, vietate, viețuitoare, trup, statură, înfățișare, aspect, conformație
- boi - statură, trup
- zimț - crestătură, dinte, ban, monedă
- incizie - tăietură, crestătură, deschidere
- prizonier - captiv, prins, ostatic
- recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
- reglementar - legal, statutar, oficial
- regulament - statut, normă, lege, îndreptar, dispoziție
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
- sesiza - a observa, a constata, a înregistra, a pricepe, a înțelege, a intui, a prinde, a pătrunde, a arăta
- stabil - statornic, fixat, așezat
- stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
- trunchi - butuc, tulpină, buștean, corp, talie, tors
Dex statură
- STATÚRĂ, staturi, Înălțime a corpului unui om; stat3 (2). ♦ Înfățișare, conformație a corpului; talie, făptură, trup, siluetă. – Din stature, statura.
- STATÚRĂ, staturi, Înălțime a corpului omenesc; stat3 (2). ♦ Înfățișare, conformație a corpului; talie, făptură, trup, siluetă. – Din stature, statura.
- STATÚRĂ, (rar) staturi, 1. (Precedat de «de» și însoțiț de determinări) Înălțime a corpului; stat. E un om de vreo patruzeci de ani, de statură mijlocie. BOGZA, Ț. 33. Du-te după dînsul, Căci el e frumos La căutătură... Nalt e de statură. COȘBUC, P. II 145. era o adevărată jucărie a naturii. De o statură microscopică precum însuși n-o ascundea. NEGRUZZI, S. I 206. 2. Înfățișare a corpului; talie, făptură; trup. Statura lui s-a proiectat pe zare, încovoiată, lungă, amărîtă. TOPÎRCEANU, B. 99. Ea, cea mai scumpă-ntre femei! Cuvintele-i ca mustul, Ca palmul e statura ei. COȘBUC, P. II 217. Dan, bătrînul cu suflet luminos, Înalță-a lui statură și zice maiestos... ALECSANDRI, P. A. 172. ◊ (Învechit, în legătură cu modul de a picta sau de a sculpta) În toată statura = din cap pînă în picioare, în întregime. Portretul său... făcut... chiar pe păretele etacului princiar în toată statura, cu coroana pe cap. HASDEU, I. V. 96.
- STATÚRĂ Înălțimea cuiva; stat; talie. .
- STATÚRĂ înălțimea cuiva; siluetă, talie. (< fr. stature, lat. statura)