Dicționar de sinonime
Sinonime stegar
Cuvântul „stegar” are următoarele sinonime:
stegar ( substantiv )
- portdrapel
- conducător, șef, ideolog, spiritus rector, îndrumător
Alte sinonime:
- portstindard
- sangeactar
- sangeagaș
- sangeagiu
- bairactar
Sinonime Apropiate
- președinte - șef, patron, conducător, căpetenie, prezident
- șef - conducător, cap, căpetenie, superior, comandant, patron, stăpân
- guvernant - conducător, șef, ocârmuitor
- hegemon - conducător, șef
- căpetenie - șef, comandant, conducător, cap, bonz
- comandant - căpetenie, șef, cap, conducător, ștab, mai-marele
- conducător - șef, cârmuitor, căpetenie, cap, diriguitor, cârmaci
- consilier - îndrumător, sfătuitor, conducător, ghid, sfetnic
- căpitan - șef, comandant, ștab, mai-mare, conducător
- condotier - căpetenie, șef, conducător (mercenar)
- sfătuitor - îndrumător, călăuzitor, povățuitor
- șofer - conducător, pilot
- ștab - șef
- far - reflector, proiector, ghid, călăuză, îndrumător
- gestionar - responsabil, șef, administrator
Dex stegar
- STEGÁR, stegari, 1. Purtătorul steagului unei unități militare; portdrapel. 2. Persoană care poartă steagul la nuntă, la jocul călușarilor etc. 3. Persoană care se află în fruntea luptătorilor pentru o cauză; conducător, îndrumător. – Steag + -ar.
- STEGÁR, stegari, 1. Purtătorul steagului unei unități militare; portdrapel. 2. Cel care poartă steagul la nuntă, la jocul călușarilor etc. 3. Cel care se află în frunte luptătorilor pentru o cauză; conducător, îndrumător. – Steag + -ar.
- STEGÁR, stegari, 1. Purtătorul steagului unei unități militare; portdrapel. ♦ (Învechit) Slujbaș polițienesc. Așteaptă aci pînă te-oi chema eu, și atunci să intri în odaie cu doi stegari. GHICA, S. 9. 2. (Regional) Cel care poartă steagul: a) la nuntă. Între funcționarii de genul bărbătesc ai unei nunți mai sînt de a se înșira încă și purtătorii de... steaguri, carii în Transilvania se numesc stegari. MARIAN, NU. 227; b) la jocul călușarilor. Unul... poartă steagul și se numește stegar. PAMFILE, S. V. 62. 3. Cel care se află în rîndul întîi, în fruntea luptătorilor pentru o cauză; îndrumător, conducător. Și-acum, ca și-n anii de grele restriști. Duc steagul vieții stegari comuniști. FRUNZĂ, Z. 21.
- STEGÁR ~i m. 1) Persoană care poartă steagul; portdrapel. 2) fig. Persoană sau colectivitate care se află în fruntea luptei pentru o cauză. /steag + suf. ~ar
- stegar m. cel ce poartă steagul.
- stegár m. (d. steag). Soldatu care poartă steagu.