Dicționar de sinonime
Sinonime străbunic
Cuvântul „străbunic” are următoarele sinonime:
străbunic ( substantiv )
- strămoș
- străbun
Alte sinonime:
- protopărinte
- răzbunic
- răzbun
Sinonime Apropiate
- străbun - strămoșesc, din moși-strămoși, străvechi, strămoși, străbunici
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- părintesc - patern, strămoșesc
- ascendent - înaintaș, strămoș, suitor, urcător, autoritate, faimă, vază
- ascendență - origine, strămoșie
- moș - moșneag, bătrân, unchiaș, bunic, strămoș
- ancestral - strămoșesc, arhaic, străvechi, din moși-strămoși
- strămoș - străvechi, din strămoși, arhaic
Dex străbunic
- STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, și 1. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoții lor; străbun (2). 2. Strămoș (1). – stră- + bunic.
- STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, și 1. Străbun (2). 2. Strămoș (1). – Stră- + bunic.
- STRĂBUNÍC, străbunici, Tatăl bunicului sau al bunicii, considerat în raport cu strănepoții; străbun, răzbunic.
- STRĂBUNÍC ~ci m. Tată al bunicului sau al bunicii în raport cu strănepoții. /stră- + bunic
- străbuníc, -ă s. (stră- și bunic). Tata buniculuĭ saŭ și maĭ departe. – Și străbunel.
- STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoș, (înv.) protopărinte. (Datini de la ~ii noștri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-al tatei.)
- STRĂBUNIC 1. străbun, strămoș, protopărinte. (Datini de la ~ii noștri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-al tatei.)