Dicționar de sinonime
Sinonime strălucire
Cuvântul „strălucire” are următoarele sinonime:
strălucire ( substantiv )
- scânteiere, sclipire, luminăție
- fast, splendoare, glorie
Alte sinonime:
- celebritate
- faimă
- prestigiu
- renume
- reputație
- luminozitate
- lumină
- străluminare
- vedere
- lume
- zare
- lucoare
- luminanță
- lustru
- lucire
- sticlire
- străluciu
- strălucoare
- licărire
- scăpărare
- frumusețe
- bogăție
- lux
- pompă
- luciu
- perdaf
- mândrețe
- mândrie
- măreție
- somptuozitate
- ighemonicon
- pohfală
- saltanat
- grandoare
- mărire
- slavă
- mărie
- mărime
Sinonime Apropiate
- grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
- scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
- splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
- fast - lux, strălucire, splendoare, măreție, pompă, paradă, alai
- glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
- iluminație - luminăție, lumină mare, strălucire
- licăr - sclipire, scânteiere
- lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
- mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
- maiestate - măreție, grandoare, semeție, strălucire, prestanță, splendoare, sire!, stăpâne!
- fulgere - sclipire, scânteiere, fulger, clipă, moment
- lumină - strălucire, sclipire, lucoare, lumânare, sfeșnic, opaiț, învățătură, educație, instrucție
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
- spectaculos - grandios, fastuos, strălucit, impresionant
Dex strălucire
- STRĂLUCÍRE, străluciri, 1. Acțiunea de a străluci și rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumină vie reflectată; scânteiere, sclipire; iluminare produsă de un astru. ♦ Mărime care caracterizează un izvor de lumină, egală cu raportul dintre intensitatea luminoasă a izvorului și proiecția ariei sale pe direcția de observație. 2. Fast, splendoare, frumusețe. ♦ Mărire, glorie. – străluci.
- STRĂLUCÍRE, (rar) străluciri, 1. Acțiunea de a străluci și rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumină vie reflectată; scânteiere, sclipire; iluminare produsă de un astru. ♦ Mărime care caracterizează un izvor de lumină, egală cu raportul dintre intensitatea luminoasă a izvorului și proiecția ariei sale pe direcția de observație. 2. Fast, splendoare, frumusețe. ♦ Mărire, glorie. – străluci.
Antonime strălucire
- Strălucire ≠ obscuritate
Sinonimul cuvântului strălucire