Dicționar de sinonime
Sinonime strănutat
Cuvântul „strănutat” are următoarele sinonime:
strănutat ( substantiv )
- strănut
- strănutare
- strănutătură
- străfig
- străfigat
Dex strănutat
- STRĂNUTÁT Strănut, strănutare. – strănuta.
- STRĂNUTÁT Acțiunea de a strănuta și rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută; strănut, strănutare. – strănuta.
- STRĂNUTÁT Faptul de a strănuta; zgomotul produs de strănutare; strănut. Cine știe cît aș fi dormit, dacă un strănutat neobișnuit nu m-ar fi izbit drept în ureche. HOGAȘ, M. N. 201.
- STRĂNUTÁT n. v. STRĂNUT. /v. a strănuta
- strănutát n., pl. urĭ. Acțiunea de a strănuta: un strănutat puternic.
- STRĂNUTÁ, strănút, I. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – sternutare.
- STRĂNUTÁ, strănút, I. 1. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămîni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. Un țap... scutura din cap și strănuta disperat. HOGAȘ, M. N. 201. Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. 2. (Rar, despre cai) A forăi. Caii au strănutat cu putere în iarbă, unii mai aproape, alții mai încolo, pe urmă s-au alinat, rămînînd neclintiți. SADOVEANU, F. J. 539.
- A STRĂNUTÁ strănút intranz. A elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție involuntară a mușchilor expiratori. /<lat. sternutare