Dicționar de sinonime

Sinonime strănutat

Cuvântul „strănutat” are următoarele sinonime:

strănutat ( substantiv )
  • strănut
  • strănutare
  • strănutătură
  • străfig
  • străfigat



Dex strănutat

  • STRĂNUTÁT Strănut, strănutare. – strănuta.
  • STRĂNUTÁT Acțiunea de a strănuta și rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută; strănut, strănutare. – strănuta.
  • STRĂNUTÁT Faptul de a strănuta; zgomotul produs de strănutare; strănut. Cine știe cît aș fi dormit, dacă un strănutat neobișnuit nu m-ar fi izbit drept în ureche. HOGAȘ, M. N. 201.
  • STRĂNUTÁT n. v. STRĂNUT. /v. a strănuta
  • strănutát n., pl. urĭ. Acțiunea de a strănuta: un strănutat puternic.
  • STRĂNUTÁ, strănút, I. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – sternutare.
  • STRĂNUTÁ, strănút, I. 1. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămîni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. Un țap... scutura din cap și strănuta disperat. HOGAȘ, M. N. 201. Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. 2. (Rar, despre cai) A forăi. Caii au strănutat cu putere în iarbă, unii mai aproape, alții mai încolo, pe urmă s-au alinat, rămînînd neclintiți. SADOVEANU, F. J. 539.
  • A STRĂNUTÁ strănút intranz. A elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție involuntară a mușchilor expiratori. /<lat. sternutare


Sinonimul cuvântului strănutat

Sinonimul cuvântului strănutat


Testează-te!