Sinonime straniu

Cuvântul „straniu” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fistichiu - bizar, curios, ciudat, extravagant, trăsnit, fantezist
• curios - ciudat, bizar, singular, straniu, excentric, insolit, indiscret, insinuant
• neobișnuit - deosebit, excepțional, anormal, nefiresc, insolit, bizar, năstrușnic, singular, excentric
• fantasmagoric - extravagant, ciudat, bizar, scrântit, neobișnuit, fantast
• bizar - ciudat, neobișnuit, curios, extravagant
• extravagant - neobișnuit, insolit, ciudat, bizar
• fantastic - închipuit, ireal, imaginar, bizar, ciudat, straniu, fabulos, neobișnuit, fenomenal
• fantezist - imaginar, închipuit, născocit, fantastic, iluzoriu, ireal, bizar, ciudat, excentric
• insolit - neobișnuit, neuzitat, nepotrivit, ciudat, bizar
• deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
• extravaganță - ciudățenie, excentricitate, bizarerie, fantezie
• funambulesc - bizar, excentric, extravagant
• inexplicabil - straniu, bizar, neînțeles, încâlcit, haotic, confuz
• interesant - atrăgător, captivant, atractiv, plăcut, ciudat, neobișnuit, bizar, aparte
• nespus - negrăit, inexplicabil, indescriptibil, minunat, colosal, imens, extraordinar, neobișnuit, miraculos

Dex straniu

• STRÁNIU, -IE, stranii, (Adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din stranio. strano.
• STRÁNIU, -IE, stranii, (; adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din stranio. strano.
• STRÁNIU, -IE, stranii, Care iese din comun, greu de explicat, neînțeles, ciudat, bizar. Cu un zîmbet straniu pe buze, își porni și Tomșa trîmba lui de călăreți. SADOVEANU, O. VII 12. În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri pînă azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit. REBREANU, P. S. 167. În cea oglindă mișcătoare Vrei să privești un straniu joc, O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? EMINESCU O. I 228. Ce stranie ființă!... aș crede c-am visat, De n-aș vedea în mînă-mi cununa ce mi-a dat. ALECSANDRI, T. II 207. ◊ (Adverbial) Văzut-ai cît de straniu privesc la vii groparii? LESNEA, C. D. 51. Ochii negri care ardeau straniu. REBREANU, R. I 94. Miez de noapte bate, straniu răspunzînd din stîncă-n stîncă. IOSIF, PATR. 62.
• STRÁNIU, -IE (adesea ) Ciudat, neobișnuit, bizar. .
• STRÁNIU, -IE (și ) ciudat, neobișnuit, bizar. (< it. stranio)
• STRÁNIU ~e (~i) Care șochează prin felul său de a fi; ieșit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om ~. Purtare ~e. /<it. stranio
• straniu a. ciudat: o stranie ființă AL. .

Sinonimul cuvântului straniu

Testează-te!