Dicționar de sinonime
Sinonime stricăciune
Cuvântul „stricăciune” are următoarele sinonime:
stricăciune ( substantiv )
- hernie
- lepră
- vătămare
- pagubă
- avarie
- corupție
- daună
- pierdere
- prejudiciu
- pricaz
- smintă
- sminteală
- ștetă
- scădere
- stricare
- stricătură
- vătămătură
- deteriorare
- decadență
- decădere
- depravare
- desfrânare
- desfrâu
- destrăbălare
- dezmăț
- imoralitate
- perdiție
- perversitate
- perversiune
- pervertire
- pierzanie
- pierzare
- viciu
- deșănțare
- aselghiciune
- aselghie
- desfătare
- preacurvie
- preacurvire
- preaiubire
- descompunere
- putreziciune
- putrefacție
- putrejune
- lezare
Sinonime Apropiate
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- daună - pagubă, prejudiciu, vătămare, pierdere, detriment, stricăciune, despăgubire, compensare, reparație
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
- desfrânare - dezmăț, corupție
- desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
- hernie - boșorogeală, vătămătură, hâitură, surpătură
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
- depreciere - degradare, devalorizare, subminare, scădere, pierdere
Dex stricăciune
- STRICĂCIÚNE, stricăciuni, 1. Faptul de a (se) strica; ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă cauzată de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupție. – Strica + -ăciune.
- STRICĂCIÚNE, stricăciuni, 1. Faptul de a (se) strica; ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupție. – Strica + -ăciune.
Sinonimul cuvântului stricăciune