Dicționar de sinonime
Sinonime subiectiv
Cuvântul „subiectiv” are următoarele sinonime:
subiectiv ( adjectiv )
- personal
- particular
- părtinitor
Alte sinonime:
- individual
- propriu
- ideal
- mintal
- parțial
- pătimaș
- tendențios
- pasionat
- părtăluitor
Sinonime Apropiate
- părtinitor - subiectiv, parțial, tendențios
- privat - particular, personal, individual
- subiectivism - părtinire, personalizare, subiectivitate
- tendențios - insinuant, părtinitor, subiectiv
- individual - personal, singur, câte unul, particular, aparte
- individualiza - a personaliza, a tipiza, a particulariza
- intim - privat, personal, particular, domestic, apropiat, familiar, afectuos
- subiectivitate - subiectivism
- tipic - specific, caracteristic, propriu, particular, distinct, reprezentativ
- individualitate - personalitate, persoană, caracter, specific
- obiectiv - real, just, imparțial, drept, nepărtinitor
- biografie - cronologie (personală), povestea vieții (cuiva)
- caracter - particularitate, notă, marcă, însușire, atribut, calitate, fel, natură, temperament
- cineva - careva, oarecare, unul, vreunul, om de seamă, personalitate
- dominant - preponderent, precumpănitor, relevant, specific, caracteristic, definitoriu, particular
Dex subiectiv
- SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, 1. Care are loc în conștiință (individuală sau colectivă). 2. Care ține de subiectivism (1). 3. Care ține doar de părerea personală, necorepunzătoare realității, a cuiva; lipsit de obiectivitate; părtinitor. – Din subiectif.
- SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, 1. Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece în conștiința cuiva; care, într-o judecată, acțiune etc., ține seamă numai de sentimentele, de pornirile și de ideile sale; părtinitor. – Din subiectif.
- SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, (În opoziție cu obiectiv) 1. Care consideră drept bază a tot ce există conștiința individului și neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal; care se bazează pe o judecată părtinitoare. Totdeauna dăm o explicație obiectivă restricțiunii voinței noastre, în loc a căuta o explicare subiectivă. GHEREA, ST. CR. II 297.
- SUBIECTÍV, -Ă 1. Care consideră conștiința individuală drept bază a tot ce există; care neagă faptul că la baza senzațiilor se află obiecte reale, independente de om. 2. Care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate. 3. Propoziție subiectivă (și ) = propoziție subordonată care îndeplinește funcțiunea de subiect al propoziției regente. .
Antonime subiectiv
- Subiectiv ≠ obiectiv