Dicționar de sinonime

Sinonime subiectiv

Cuvântul „subiectiv” are următoarele sinonime:

subiectiv ( adjectiv )
  • personal
  • particular
  • părtinitor
Alte sinonime:
  • individual
  • propriu
  • ideal
  • mintal
  • parțial
  • pătimaș
  • tendențios
  • pasionat
  • părtăluitor


Sinonime Apropiate

  • părtinitor - subiectiv, parțial, tendențios
  • privat - particular, personal, individual
  • subiectivism - părtinire, personalizare, subiectivitate
  • tendențios - insinuant, părtinitor, subiectiv
  • individual - personal, singur, câte unul, particular, aparte
  • individualiza - a personaliza, a tipiza, a particulariza
  • intim - privat, personal, particular, domestic, apropiat, familiar, afectuos
  • subiectivitate - subiectivism
  • tipic - specific, caracteristic, propriu, particular, distinct, reprezentativ
  • individualitate - personalitate, persoană, caracter, specific
  • obiectiv - real, just, imparțial, drept, nepărtinitor
  • biografie - cronologie (personală), povestea vieții (cuiva)
  • caracter - particularitate, notă, marcă, însușire, atribut, calitate, fel, natură, temperament
  • cineva - careva, oarecare, unul, vreunul, om de seamă, personalitate
  • dominant - preponderent, precumpănitor, relevant, specific, caracteristic, definitoriu, particular

Dex subiectiv

  • SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, 1. Care are loc în conștiință (individuală sau colectivă). 2. Care ține de subiectivism (1). 3. Care ține doar de părerea personală, necorepunzătoare realității, a cuiva; lipsit de obiectivitate; părtinitor. – Din subiectif.
  • SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, 1. Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece în conștiința cuiva; care, într-o judecată, acțiune etc., ține seamă numai de sentimentele, de pornirile și de ideile sale; părtinitor. – Din subiectif.
  • SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, (În opoziție cu obiectiv) 1. Care consideră drept bază a tot ce există conștiința individului și neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal; care se bazează pe o judecată părtinitoare. Totdeauna dăm o explicație obiectivă restricțiunii voinței noastre, în loc a căuta o explicare subiectivă. GHEREA, ST. CR. II 297.
  • SUBIECTÍV, -Ă 1. Care consideră conștiința individuală drept bază a tot ce există; care neagă faptul că la baza senzațiilor se află obiecte reale, independente de om. 2. Care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate. 3. Propoziție subiectivă (și ) = propoziție subordonată care îndeplinește funcțiunea de subiect al propoziției regente. .


Antonime subiectiv

  • Subiectiv ≠ obiectiv


Sinonimul cuvântului subiectiv

Sinonimul cuvântului subiectiv


Testează-te!