Dicționar de sinonime

Sinonime subtilitate

Cuvântul „subtilitate” are următoarele sinonime:

subtilitate ( substantiv )
  • acuitate
  • ingeniozitate
  • finețe
  • distincție
  • agerime
  • clarviziune
  • pătrundere
  • perspicacitate
  • sagacitate
  • schepsis
  • ascuțime
  • inventivitate
  • iscusință
  • rafinament
  • rafinare
  • eleganță
  • judecată subtilă
  • luciditate
  • raționament


Sinonime Apropiate

  • acuitate - pătrundere, agerime, subtilitate, ascuțime, sagacitate
  • sagacitate - pătrundere, agerime, ascuțime, subtilitate
  • finețe - delicatețe, grație, gingășie, sensibilitate, rafinament, subtilitate, agerime, ingeniozitate
  • clarviziune - acuitate, perspicacitate, ascuțime, agerime
  • distincție - deosebire, discriminare, diferență, finețe, eleganță, rafinament, premiu, recompensă, decorație
  • bun-gust - rafinament, distincție, eleganță
  • iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
  • inteligență - deșteptăciune, minte, pricepere, pătrundere, subtilitate, judecată, rațiune, duh, doxă
  • îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
  • deșteptăciune - inteligență, ascuțime, agerime
  • șic - eleganță, bun gust, distincție, dichis, găteală
  • sprinteneală - vioiciune, agilitate, agerime, suplețe
  • suavitate - finețe, delicatețe, gingășie
  • talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
  • vacuum - vacuitate, vid, deșert

Dex subtilitate

  • SUBTILITÁTE, (2) subtilități, 1. Însușirea de a fi subtil. 2. Raționament, judecată, enunț subtil, greu de înțeles, care face distincții foarte fine și adesea excesive, inutile. – Din subtilité, subtilitas, -atis.
  • SUBTILITÁTE, (2) subtilități, 1. Însușirea de a fi subtil. 2. (Mai ales la ; adesea cu nuanță peiorativă) Raționament, judecată subtilă, greu de înțeles, care face distincții (prea) fine. Am oroare de exagerări, dar și de subtilități. Realitatea nu se ascunde sub fraze. C. PETRESCU, Î. II 88. Acum, cînd Ana îl dojenea ca pe un copil, conștiința lui vinovată căuta să se apere, se pierdea în subtilități care trăgeau afară o mulțime de nemulțumiri surde. VLAHUȚĂ, O. A. III 177. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet. EMINESCU, N. 36.
  • SUBTILITÁTE 1. Însușirea a ceea ce este subtil. 2. (De obicei la ) Raționament, judecată subtilă. .
  • SUBTILITÁTE 1. însușirea a ceea ce este subtil. 2. raționament, judecată subtilă. (< fr. subtilité, lat. subtilitas)
  • SUBTILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter subtil. 2) (despre manifestări spirituale) Finețe exagerată. 3) Judecată sau gândire de o finețe excesivă. /<fr. subtilité
  • subtilitate f. 1. calitatea celor subtile; 2. fineță exagerată.
  • *subtilitáte f. (lat. subtilitas, -átis). Calitatea de a fi subtil: prea multă subtilitate strică într’o lucrare. Pl. Lucrurĭ subtile: a recurge la, a umbla cu subtilitățĭ.
  • SUBTILITÁTE s. 1. v. acuitate. 2. v. ingeniozitate. 3. v. finețe. 4. v. distincție.


Sinonimul cuvântului subtilitate

Sinonimul cuvântului subtilitate


Testează-te!