Dicționar de sinonime
Sinonime sudui
Cuvântul „sudui” are următoarele sinonime:
sudui ( verb )
- a înjura
- a insulta
- a ocărî
Alte sinonime:
- admonesta
- certa
- dăscăli
- dojeni
- drăcui
- insulta
- înjura
- jigni
- moraliza
- mustra
- ocărî
- ofensa
- ultragia
- a admonesta
- a certa
- a dăscăli
- a dojeni
- a drăcui
- a jigni
- a moraliza
- a mustra
- a ofensa
- a ultragia
Sinonime Apropiate
- înjura - a drăcui, a sudui, a ofensa, a insulta, a blestema
- huidui - a ocări, a apostrofa, a vitupera, a insulta, a dezaproba
- insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
- înjurătură - injurie, imprecație, ocară, sudalmă, ofensă, insultă
- batjocori - a ocărî, a insulta, a înjosi, a-și bate joc, a lua în râs, a zeflemisi, a ridiculiza, a necinsti, a viola
- ultragia - a insulta, a jigni, a ofensa
- huli - a ocări, a defăima, a calomnia
- imprecație - blestem, injurie, înjurătură, invectivă, proferare
- jigni - a ofensa, a insulta, a ultragia, a vexa, a dezonora
- leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
- necinsti - a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a murdări, a batjocori, a viola
- bârfi - a defăima, a ponegri, a calomnia, a cârti, a huli, a ocărî
- blasfemie - calomnie, hulă, injurie, înjurătură
- calomnia - a defăima, a blama, a denigra, a ponegri, a bârfi, a huli, a discredita, a insulta
- chibrit - aprinjoară, lemnuț, focăriță
Dex sudui
- SUDUÍ, sudui, IV. și A adresa insulte cuiva; a înjura. ♦ ( și ) A certa, a mustra, a dojeni. – Din szidni.
- SUDUÍ, súdui, IV. și A spune ocări la adresa cuiva; a înjura. ♦ ( și ) A certa, a mustra, a dojeni. – Din szidni.
- SUDUÍ, súdui, IV. 1. (Popular) A rosti sudălmi (la adresa cuiva); a înjura. Citind aceste însemnări ale băiatului său, directorul... sudui amarnic. VORNIC, P. 12. Într-o clipire oamenii înconjurară ceardacul, strigînd, suduind, învălmășindu-se. REBREANU, R. II 129. Gheorghe s-a arătat a fi un om prea brutal și prea ursuz... suduia mereu și mormăia singur prin ogradă. CARAGIALE, O. I 284. ◊ Toată ziua ne cheamă la conac. Ne suduie vechilii. CAMIL PETRESCU, O. I 78. Dar d-ta de ce sudui copilul, nea Cristache? REBREANU, R. II 39. Atunci il cunoscură toți, spune cronica, și-l batjocoreau și mari și mici, și-l suduia muierile și copiii. BĂLCESCU, O. I 103. 2. (Învechit) A mustra, a dojeni. Sta lîngă dînșii, cercînd a-i îmbărbăta și-i suduia cu aspre cuvinte. ODOBESCU, S. I 94. Ș-acolo îl judeca Și de bani îl suduia. PĂSCULESCU, L. P. 281. – și: suduiesc.
- A SUDUÍ súdui pop. 1. intranz. A folosi în vorbire cuvinte necuviincioase; a înjura. 2. tranz. 1) A trata cu sudălmi; a înjura. 2) A trata cu reproșuri; a dojeni; a mustra. /<ung. szidni
- suduì v. a înjura, a dojeni (azi Mold.): îi suduia cu aspre cuvinte OD. .
- súduĭ și (maĭ rar) -ĭésc, a -í v. tr. (ung. szidni). Mold. Trans. Olt. Înjur, insult pin vorbe obscene.
- suduiu, -due 3, -duiam 1