Dicționar de sinonime
Sinonime suferință
Cuvântul „suferință” are următoarele sinonime:
suferință ( substantiv )
- durere
- chin
- tortură
- boală
- mizerie
- neajuns
Alte sinonime:
- afecțiune
- maladie
- greutate
- încercare
- necaz
- nevoie
- vicisitudine
- ispită
- calvar
- canon
- caznă
- patimă
- schingiuire
- schingiuit
- supliciu
- trudă
- muncă
- muncitorie
- pasiune
- pedeapsă
- pedepsitură
- rană
- schingi
- strădanie
- strânsoare
- trudnicie
- păs
- pătimire
- aht
- cercare
- năpastă
- pătimită
- scârbă
- răbdare
- straste
- suferire
- povară
Sinonime Apropiate
- calvar - chin, suferință, durere, mizerie, apăsare
- caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
- râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
- tortură - caznă, chinuire, supliciu, suferință, calvar, canon, schingiuire
- martiraj - mucenicie, supliciu, tortură, chin, caznă, martiriu, suferință
- durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
- amar - jale, suferință, chin, durere, necaz, belea
- păs - supărare, necaz, neajuns, suferință, durere, povară, neliniște, frământare, grijă
- pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- schingiui - a căzni, a tortura, a chinui
- cruce - troiță, răscruce, răspântie, intersecție, suferință, chin
- tortura - a chinui, a maltrata, a căzni, a schingiui
- iad - infern, gheenă, tartar, chin, suferință, nenorociri, supliciu
- infirmitate - invaliditate, neputință, suferință, boală, schilodeală
Dex suferință
- SUFERÍNȚĂ, suferințe, Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + -ință (după souffrance).
- SUFERÍNȚĂ, suferințe, Durere fizică sau morală. Suferințele lui morale deveneau din ce în ce mai mari și mai vătămătoare sănătății lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. Lună, tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130. ◊ A fi în suferință = a-i lipsi cuiva ceva. Tomșa stătea bine în scaun, însă boierii erau în suferință și în mare nemulțămire. SADOVEANU, O. VII 118. – și: suferinți (SADOVEANU, B. 126, EMINESCU, O. I 192, TEODORESCU, P. P. 528).
- SUFERÍNȚĂ ~e f. Senzație de durere (fizică sau morală). /a suferi + suf. ~ință
- suferință f. 1. starea celui ce suferă; 2. durere, chin: suferințe fizice, suferințe morale. .
- suferínță f., pl. e (lat. sufferentia, it. sofferenza, pv. sufrensa, fr. souffrance. V. con-ferență). Starea celuĭ ce sufere, durere (fizică saŭ morală), chin, zbucĭum: suferințele unuĭ bolnav, unuĭ orfan. A fi în suferință, a nu-țĭ merge bine: bugetu e în suferință. V. patimă, pasiune.
- SUFERÍNȚĂ s. 1. v. chin. 2. v. tortură. 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)
- SUFERÍNȚĂ s. v. afecțiune, boală, maladie.