Sinonime suficiență

Cuvântul „suficiență” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• vanitate - orgoliu, îngâmfare, aroganță, ambiție, înfumurare
• fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
• miopie - vedere scurtă, miopism, mărginire, stupiditate, prostie, nerozie
• stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
• trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
• fumuri - îngâmfare, aroganță, pretenții, înfumurare, aere, făloșenie
• gogomănie - neghiobie, prostie
• idioție - neghiobie, tâmpenie, prostie, nerozie, cretinism
• ifos - îngâmfare, aroganță, înfumurare, trufie, orgoliu
• ignoranță - incultură, prostie, neștiință, stupiditate
• imbecilitate - prostie, nerozie, tâmpenie
• îngustime - strâmtoare, reducere, mărginire, limitare
• măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
• mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
• mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire

Dex suficiență

• SUFICIÉNȚĂ 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. – Din sufficienza.
• SUFICIÉNȚĂ, suficiențe, 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. – Din sufficienza.
• SUFICIÉNȚĂ, suficiențe, 1. (Rar) Faptul de a fi suficient (cantitativ sau calitativ). îndestulare. 2. Încredere exagerată în sine; mulțumire de sine, vanitate. Suficiența și disprețul cu care-i vorbea Ana îi deșteptau o mulțime de reflecții penibile. VLAHUȚĂ, O. A. 313. – Pronunțat: -ci-en-.
• SUFICIÉNȚĂ 1. Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Vanitate; îngâmfare ridicolă. .
• SUFICIÉNȚĂ 1. faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. vanitate; îngâmfare ridicolă. (< it. sufficienza)
• SUFICIÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter suficient. 2) Atitudine suficientă; vanitate; aroganță. /<lat. sufficientia, it. sufficienza
• suficiență f. 1. ceea ce este de ajuns; 2. fig. vanitate neroadă, prezumpțiune.
• *suficiénță f., pl. e (lat. sufficientia). Cantitate destul de mare: suficiență de grîŭ. Fig. Vanitate, îngînfare, prezumpțiune: a vorbi cu suficiență.
• SUFICIÉNȚĂ s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.
• suficiență AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

Sinonimul cuvântului suficiență

Testează-te!