Dicționar de sinonime

Sinonime suficient

Cuvântul „suficient” are următoarele sinonime:

suficient ( adjectiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
satisfăcător - mulțumitor, acceptabil, convenabil, potrivit, îndestulător, suficient, admisibil
strâmt - îngust, restrâns, redus, mărginit, prost, obtuz
stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
inept - stupid, prost, redus, tâmpit
îngust - strâmt, limitat, mic, redus, subțire, mărginit, obtuz, prostănac, opac
limitat - mărginit, îngust, obtuz, redus, prost
stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
ignoranță - incultură, prostie, neștiință, stupiditate
îndeajuns - destul, suficient, îndestul
mărginit - limitat, încuiat, îngust, obtuz, redus
miopie - vedere scurtă, miopism, mărginire, stupiditate, prostie, nerozie
moacă - bâtă, ciomag, măciucă, cap, zglăvoacă, tartăcuță, prost, redus, cretin
neghiob - nerod, netot, prost, redus

SUFICIÉNT, -Ă, suficienți, -te, 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, ) Calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. – Din sufficiens, -ntis. sufficiente.
SUFICIÉNT, -Ă, suficienți, -te, 1. Atît cît trebuie (pentru a corespunde scopului); de ajuns, destul, îndestulător. Pînă atunci ai vreme suficientă să te aranjezi. REBREANU, R. II 77. ◊ (Adverbial) Nu-și dă seama cît îl iubește ea și de aceea nu-i prețuiește suficient iubirea. REBREANU, R. I 246. ♦ (Substantivat, ) Calificativ (între «insuficient» și «bine») cu care se apreciază o probă la un examen. 2. (Despre oameni) Care se crede capabil fără să fie; plin de sine, înfumurat, vanitos, îngîmfat. Cuvîntul «poet»... îi făcea rău, auzit din gura omului acestuia, suficient, afectat și pururea încîntat de sine. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. – Pronunțat: -ci-ent.
SUFICIÉNT, -Ă 1. (adesea ) Destul, de ajuns. 2. (Despre oameni) Încrezut, prea mulțumit de sine; înfumurat. .
SUFICIÉNT, -Ă 1. (și ) destul, de ajuns. 2. (despre oameni) încrezut, prea mulțumit de sine; înfumurat. (< lat. sufficiens, it. sufficiente)

Sinonimul cuvântului suficient