Dicționar de sinonime
Sinonime sufletesc
Cuvântul „sufletesc” are următoarele sinonime:
sufletesc ( adjectiv )
- spiritual
- moral
- psihologic
- imaterial
- etic
Alte sinonime:
- citit
- cult
- cultivat
- educat
- instruit
- învățat
- nematerial
- psihic
- duhovnicesc
- adoptiv
- moralic
- moralicesc
- bisericesc
- religios
Sinonime Apropiate
- psihologic - psihic, sufletesc, spiritual
- imaterial - impalpabil, spiritual, sufletesc, ideal
- spiritualmente - moralmente
- sufletește - moralmente, psihic, etic
- lăuntric - intern, interior, sufletesc, afectiv, spiritual
- duhovnicesc - sufletesc, spiritual, preoțesc, religios, bisericesc
- piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
- prevestitor - profetic, avertizor, premonitoriu, anticipator
- probitate - cinste, onestitate, moralitate
- problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
- psihologie - spiritualitate, mentalitate, psihic
- pudoare - decență, sfială, reticență, rezerve, inocență
- religios - bisericesc, duhovnicesc, spiritual, evlavios, cuvios, pios, credincios
- sărat - salin, caustic, ironic, incisiv, spiritual, scump, exagerat, costisitor
- smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
Dex sufletesc
- SUFLETÉSC, -EÁSCĂ, sufletești, Al sufletului; care ține de suflet, privitor la suflet; moral, spiritual. – Suflet + -esc.
- SUFLETÉSC, -EÁSCĂ, sufletești, 1. Care ține de suflet, care aparține sufletului; moral, spiritual. Această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atît de visătoare. EMINESCU, N. 36. Mintea sa părea muncită de o idee crudă care înădușea toate sufleteștele sale însușiri. ALECSANDRI, în DACIA LIT. 262. Toate aceste le privea el cu... sufletească mulțămire. DRĂGHICI, R. 28. 2. (Rar) Care trăiește; viu. Stă la pîndă... Cu ochirea-i să zărească, Vreo pradă sufletească. ALECSANDRI, P. II 33.
- SUFLETÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de suflet; propriu sufletului. Stare ~ească. 2) Care ține de trăsăturile morale ale omului. Tărie ~ească. Mulțumire ~ească. /suflet + suf. ~esc
- sufletesc a. 1. ce ține de suflet: facultăți sufletești; 2. moral: om cu totul sufletesc PANN.
- sufletésc, -eáscă adj. (d. suflet). De suflet, al sufletului: datorie sufletească, fiŭ sufletesc. V. psihic, moral, spiritual.
- SUFLETÉSC adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învățat.
- SUFLETÉSC adj. 1. imaterial, nematerial, spiritual. (Componentă ~ ească.) 2. v. spiritual. 3. v. psihic. 4. v. duhovnicesc. 5. adoptiv, spiritual. (Ei sunt părinții mei ~ești.)
- sufletesc CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂȚAT.