Dicționar de sinonime
Sinonime sufoca
Cuvântul „sufoca” are următoarele sinonime:
sufoca ( verb )
- a înăbuși
- a asfixia
- a sugruma
Alte sinonime:
- asfixia
- înăbuși
- a [se] asfixia
- a [se] înăbuși
- a [se] îneca
- a [se] sugruma
- a [se] năbuși
- a [se] năduși
- a [se] împresura
- a strangula
- a apăsa
Sinonime Apropiate
- sugruma - a gâtui, a ștrangula, a sufoca, a înăbuși, a asfixia, a reprima, a anihila
- îneca - a (se) scufunda, a inunda, a potopi, a (se) asfixia, a sufoca, a înăbuși, a podidi, a sugruma
- asfixia - a sufoca, a înăbuși, a îneca, a sugruma
- sufocant - înăbușitor, asfixiat, insuportabil, ucigător
- sugrumat - sufocat, asfixiat, gâtuit, copleșit, înecat, asmuțit
- gâtui - a sugruma, a strangula, a jugula, a sugușa, a înăbuși, a sufoca, a reprima, a împiedica, a curma
- înăbuși - a sufoca, a asfixia
- asfixie - înecare, asfixiere, înecăciune, sufocare, sufocație, înăbușire, sugrumare
- irespirabil - sufocant, viciat, înăbușitor, greu
- înec - inundație, potop, revărsare, sufocare, înăbușire
- înecăcios - sufocant, asfixiant
- năduși - a transpira, a asuda, a se sufoca, a se asfixia, a se îneca
- năbuși - a sufoca, a se asfixia
- greu - masiv, mare, voluminos, dens, încărcat, apăsător, copleșitor, înăbușitor, dificil
- încărcat - împovărat, plin, umplut, greu, înțesat, doldora, tixit, sufocant, viciat
Dex sufoca
- SUFOCÁ, sufóc, I. și (Adesea ) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din suffoquer, suffocare.
- SUFOCÁ, sufóc, I. A avea respirația oprită, a se înăbuși (din lipsă de aer). Eleonora, a cărei răsuflare nu se aude... poate că s-a sufocat în pernă. DUMITRIU, B. F. 150. ◊ Pușkin, în această atmosferă , se sufoca. STANCU, U.R.S.S. 145. Ei bine, m-aș sufoca dacă nu ți-aș spune. SEBASTIAN, T. 61. ◊ Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele! CĂLINESCU, E. O. II 158. O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. 118. () Ea se opri brusc, speriată. Nu putea să lege nici un cuvînt. Emoția o sufoca. BART, E. 186.
- SUFOCÁ I. , A (se) înăbuși (din lipsă de aer). .
- SUFOCÁ tr., a (se) asfixia. (< fr. suffoquer, lat. suffocare)
- A SE SUFOCÁ mă sufóc intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a căldurii etc.); a se înăbuși. 2) fig. (despre persoane) A simți un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se înăbuși. /<fr. suffoquer
- A SUFOCÁ sufóc tranz. (despre medii, stări, sentimente etc.) A face să se sufoce; a înăbuși. Căldura mă sufocă. /<fr. suffoquer
- sufocà v. a năbuși.
- *sufóc, a -á v. tr. (lat. suf-fóco, -focáre). Gîtui. Înăduș: fumu te sufoca.
- sufoca ( 3 și sufocă)
- SUFOCÁ vb. 1. v. asfixia. 2. v. înăbuși.