Sinonime sugrumat

Cuvântul „sugrumat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sacrament - taină, împărtășanie, cuminecătură
• sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
• sufocant - înăbușitor, asfixiat, insuportabil, ucigător
• turti - a teși, a deforma, a strivi, a se epuiza, a se slei, a fi copleșit, a se îmbăta
• zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
• zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
• greu - masiv, mare, voluminos, dens, încărcat, apăsător, copleșitor, înăbușitor, dificil
• indescriptibil - inexprimabil, indicibil, inefabil, copleșitor
• irezistibil - cuceritor, copleșitor, învăluitor, fascinant
• obositor - istovitor, epuizant, copleșitor, plictisitor, enervant, sâcâitor, agasant
• apăsător - chinuitor, copleșitor, covârșitor, împovărător
• covârșitor - copleșitor, impresionant, formidabil, predominant
• debordant - copleșitor, năvalnic, nestăvilit, tumultuos, dezlănțuit, nestăpânit
• excesiv - exagerat, peste măsură, din cale-afară, copleșitor
• asfixie - înecare, asfixiere, înecăciune, sufocare, sufocație, înăbușire, sugrumare

Dex sugrumat

• SUGRUMÁT, -Ă, sugrumați, -te, 1. Strâns de gât, gâtuit; ucis prin sufocare. ♦ Incomodat de o îmbrăcăminte prea strâmtă. 2. Copleșit, chinuit, frământat de o stare sufletească. 3. (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine); înecat, înăbușit, alterat. – sugruma.
• SUGRUMÁT, -Ă, sugrumați, -te, 1. Strîns de gît, gîtuit; ucis prin sufocare. ◊ «Divina comedie» este produsul Italiei, ruptă în bucăți, pustiită prin lupta orașelor, sugrumată și pîngărită prin nelegiuirile grozave ale nobililor și ale preoților. GHEREA, ST. CR. II 75. 2. Copleșit, chinuit (de o stare sufletească); sufocat. I-am bătut la ușă, sugrumat de sfiala primelor versuri, în după-prînzul unei minunate zile de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. II 284. 3. (Despre voce, despre rostire) Cu timbrul alterat, înăbușit, surd. «Înconjurați casa...», răcneau glasuri peste măsură de sugrumate. CAMILAR, N. I 172. Strigătele guturale, sugrumate, crescură în val. CĂLINESCU, E. O. I 107. Conferențiarul... cu o voce alterată, aproape sugrumată de emoție, începu. VLAHUȚĂ, O. A. I 222. ♦ Care nu poate fi articulat; înăbușit, înecat, frînt. Cînd prăpastia mă înghițea... mă deșteptam cu țipătul sugrumat în gît și spuzit peste tot trupul. DELAVRANCEA, T. 24. – Variantă: (regional) zugrumát, -ă (SADOVEANU, O. VII 19)
• SUGRUMÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SUGRUMA. 2) fig. (despre voce, vorbire) Care abia se aude. /v. a (se) sugruma

Sinonimul cuvântului sugrumat

Testează-te!