Dicționar de sinonime

Sinonime sumbru

Cuvântul „sumbru” are următoarele sinonime:

sumbru ( adjectiv )

Sinonime Apropiate

mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
întunecat - întunecos, sumbru, plumburiu, neguros, noros, închis, cenușiu, pământiu, sur
lugubru - jalnic, sumbru, macabru, groaznic, tragic, funebru
negru - oacheș, brunet, negricios, întunecat, întunecos, obscur, sumbru, deprimat
tenebros - întunecat, sumbru, neguros, misterios, neclar, tainic, ascuns, învăluit
trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
funebru - mortuar, funerar, lugubru, jalnic, sumbru
funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
întunecos - întunecat, neguros, cețos, sumbru
jalnic - trist, dureros, sfâșietor, de plâns, lugubru, funerar, sinistru, deplorabil, lamentabil
neguros - cețos, pâclos, înnegurat, întunecat, întunecos, obscur, confuz, haotic, neclar
deprimant - demoralizant, demobilizator, descurajant, dezolant, trist, sumbru, depresiv
înnorat - noros, neguros, mohorât, plumburiu, întunecos, închis
sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
ermetic - etanș, bine închis, obscur, întunecat, ascuns

SÚMBRU, -Ă, sumbri, -e, 1. Întunecat, posomorât, întunecos. 2. Lipsit de veselie, închis în sine; posomorât, trist, mâhnit. ♦ Chinuit de gânduri, îngândurat. – După sombre.
SÚMBRU, -Ă, sumbri, -e, 1. Întunecat, întunecos. Deasupra, într-un cer tulbure, se prelungeau dîre nesfîrșite de nori sumbri. DUMITRIU, N. 32. De deasupra Parîngului, atît de ciudat se întinde, pînă departe sub priviri, ținutul Hunedoarei, tăiat de crestele munților și plin de văi adînci, măreț și sumbru ca un fund de ocean. BOGZA, V. J. 35. Viscolea cumplit afară și era o noapte sumbră. MACEDONSKI, O. I 82. ◊ Clocea în el o mînie sumbră împotriva ei. SADOVEANU, O. L. 91. 2. Posomorît, trist, mîhnit. Noaptea umblă-adesea, prin lunga-i galerie Purtat de cine știe ce sumbră reverie. MACEDONSKI, O. I 261. 3. Chinuit de ginduri; îngîndurat. Îi măsură pe toți tăcut și sumbru. REBREANU, R. I 111. Mereu sta încrețită și sumbră a lui frunte... Plana-n veci întristarea pe pletele-i cărunte. MACEDONSKI, O. I 256. – Variantă: (învechit) sómbru, -ă (GHEREA, ST. CR. I 175, EMINESCU, O. I 35)
SÚMBRU, -Ă 1. Întunecat. 2. Posomorât, trist. ♦ Chinuit de gânduri. .
SÚMBRU, -Ă 1. întunecat. 2. (; despre oameni) posomorât, trist. ◊ chinuit de gânduri. (< fr. sombre)

Sinonimul cuvântului sumbru