Sinonime supliciu

Cuvântul „supliciu” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• tortură - caznă, chinuire, supliciu, suferință, calvar, canon, schingiuire
• martiraj - mucenicie, supliciu, tortură, chin, caznă, martiriu, suferință
• caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
• suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
• calvar - chin, suferință, durere, mizerie, apăsare
• canon - dogmă, regulă, crez, lege, normă, tipic, chin, calvar, caznă
• canoneală - chin, efort, strădanie, tortură
• povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
• salahorie - trudă, corvoadă muncă, efort, chin
• schingiui - a căzni, a tortura, a chinui
• tortura - a chinui, a maltrata, a căzni, a schingiui
• iad - infern, gheenă, tartar, chin, suferință, nenorociri, supliciu
• martiriza - a tortura, a chinui, a căzni
• canoni - a chinui, a tortura
• durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă

Dex supliciu

• SUPLÍCIU, suplicii, Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Suferință morală, durere sufletească mare. – Din supplicium, supplice.
• SUPLÍCIU, suplicii, Tortură, caznă, chinuire. Îi răstigni cu cuie de fier pe o prăjină, cu capetele în jos... Apoi, jără a lăsa pe uimiții spectatori ai teribilului supliciu să revină din înlemnirea lor, el porunci pedestrimii a escalada murii. HASDEU, I. V. 102. ◊ (Cu sens atenuat) Sabina îi retezase cu foarfecul mustățile de la rădăcină... – Lasă-l, duduie Sabină, că are să-și ieie lumea în cap, încercă să-l scape de supliciu Catinca. C. PETRESCU, C. V. 85. ♦ Chin, suferință psihică. Tovărășia ei, pe stradă, devenea un supliciu. C. PETRESCU, Î. II 213. Pentru tine trebuie să fie un supliciu strîmtorarea și pustietatea asta în care te-am adus. VLAHUȚĂ, O. A. III 178.
• SUPLÍCIU Caznă, tortură. ♦ Chin, suferință psihică. .
• SUPLÍCIU caznă, tortură. ◊ chin, suferință psihică. (< lat. supplicium, fr. supplice)
• SUPLÍCIU ~i n. Suferință fizică sau/și morală foarte puternică; caznă; tortură. /<lat. supplicium, fr. supplice
• supliciu n. 1. pedeapsă corporală gravă ordonată de justiție: popoarele civilizate au suprimat supliciile; ultimul supliciu, pedeapsa cu moarte; 2. fig. ceea ce cauzează o mare durere fizică sau morală.
• *suplíciŭ n. (lat. supplicium). Tortură, chin, caznă: supliciile Iaduluĭ. Fig. Mare plictiseală, mare nemulțămire: așteptarea asta e un supliciŭ, societatea luĭ e un supliciŭ pentru mine.
• supliciu
• supliciu, -cii.

Sinonimul cuvântului supliciu

Testează-te!