Sinonime supunere

Cuvântul „supunere” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• presupunere - supoziție, bănuială, ipoteză, presupus, închipuire, prepus, prezumție
• ipoteză - presupunere, supoziție, conjectură, posibilitate, prezumție
• servitute - aservire, subjugare, robie, dependență
• conformism - supunere, obediență, slugărnicie, ascultare, urmare (întocmai)
• genuflexiune - îngenunchere, ploconeală, obediență, supunere
• dependență - subordonare, supunere, atârnare
• smerenie - umilință, supunere, modestie
• umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
• umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
• indisciplină - nesupunere, insubordonare, dezordine, anarhie
• insubordonare - nesupunere, indisciplină, răzvrătire
• bănuială - presupunere, suspiciune, închipuire
• cumințenie - ascultare, supunere, astâmpăr, chibzuială, măsură, echilibru
• disciplină - ordine, rânduială, regulă, supunere, ascultare, conformare, domeniu, ramură, sector
• prepus - bănuială, presupunere, suspectare

Dex supunere

• SUPUNÉRE Acțiunea de a (se) supune și rezultatul ei. ♦ Respect. Cu supunere = umil, smerit, cu respect. – supune.
• SUPÚNERE, supuneri, Acțiunea de a (se) supune și rezultatul ei. ♦ Respect. ◊ Cu supunere = umil, smerit, cu respect. – supune.
• SUPÚNERE Acțiunea de a (se) supune și rezultatul ei. 1. Aducere sub ascultare (în urma unei victorii); capitulare, închinare (în urma unei înfrîngeri). Vatamanul făcu semnul de supunere deplină cu brațul sănătos. SADOVEANU, O. VII 41. Înaintea lui Mihai erau steagurile luate în bătălie și care se țineau aplecate în semn de supunere a Transilvaniei. ISPIRESCU, M. V. 42. ♦ Acceptare a autorității (cuiva); ascultare, subordonare. De supunerea-mi adîncă deseori am dat dovadă Și-aș voi supusă veșnic ochii voștri să mă vadă. EFTIMIU, Î. 21. Conflictul părea tranșat, ordinea și siguranța podului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea șefului. BART, S. M. 89. Jură-mi-te... că mi-i da ascultare și supunere întru toate. CREANGĂ, P. 206. ♦ Respect. Vorbea cu înțelepciune și supunere. ISPIRESCU, L. 22. ◊ (Învechit, în formule de politețe) Cucoană Chiriță... mai întîi mă închin cu supunere. ALECSANDRI, T. I 190. 2. Expunere a unui material, a unei substanțe la o anumită acțiune, la un anumit tratament.
• supunere f. 1. acțiunea de a se supune; 2. dispozițiune de a se supune, demonstrațiune respectuoasă; respect: a vorbi cu supunere.

Sinonimul cuvântului supunere

Testează-te!