Dicționar de sinonime
Sinonime supus
Cuvântul „supus” are următoarele sinonime:
supus ( adjectiv )
- ascuns
- dosit
- dependent
- subjugat
- servil
- preaplecat
- plecat
- smerit
- umil
- umilit
- obsecvios
- smernic
- suplecat
- ascultător
- cetățean
- subordonat
- aservit
- înrobit
- robit
- îngenuncheat
- slugarnic
- slugăresc
- slugos
- bun
- cuminte
- docil
- obedient
- ascultoi
supus ( substantiv )
- angajat
- salariat
- slujbaș
Sinonime Apropiate
- smerit - umilit, supus, preaplecat, modest, credincios
- servil - slugarnic, plecat, supus, umil, lingușitor, lingău
- slugarnic - servil, lingușitor, conformist, obsecvios, supus
- umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
- umilit - umil, smerit, supus, înjosit, desconsiderat, dezonorat
- obedient - supus, ascultător, docil
- obsecvios - supus, servil, slugarnic
- docil - supus, ascultător, obedient
- servilism - slugărnicie, conformism, umilință
- smirnă - benzoe, umilit, nemișcat, supus
- flexibil - mlădios, elastic, suplu, maleabil, flexionar, adaptabil, obedient, ascultător, supus
- indisciplinat - nesupus, neascultător, recalcitrant, insubordonat
- angajat - salariat, slujbaș, funcționar, simbriaș, lefegiu
- cuminte - bun, cumsecade, ascultător, supus, potolit, blajin, așezat, de treabă, cumpănit
- sclav - rob, subjugat, captiv, asuprit, subordonat
Dex supus
- SUPÚS, -Ă, supuși, -se, , și I. 1. Ascultător, plecat, smerit. ♦ Umilit, servil. 2. ( și ) Așezat sub...; ascuns, pitit. II. și (Urmat de determinări care indică statul în discuție) Persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline. ♦ (; la ) Locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală. – supune.
- SUPÚS3, -Ă, supuși, -se, și (Urmat de un calificativ arătînd statul în discuție) Persoană aparținînd prin cetățenie unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat (fără a fi cetățean cu depline drepturi). Concurăm la licitația fabricii de metalurgie. Era proprietatea unui supus francez. CAMIL PETRESCU, U. N. 48. Poartă un nume polon și supus austriac. BĂLCESCU, la GHICA, A. 413. ♦ (Învechit, mai ales la ) Locuitorii unei țări depinzînd de o autoritate centrală, de un stîpînitor, de un suveran. Rareori supușii țării înălțat-au ruga lor Fără să-mi aplec urechea. EFTIMIU, Î. 10. Cum văd eu, d-ta prea intri în voia supușilor. CREANGĂ, P. 230. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit... să-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supușilor mei. EMINESCU, N. 7.
Sinonimul cuvântului supus