Dicționar de sinonime

Sinonime târnăcop

Cuvântul „târnăcop” are următoarele sinonime:

târnăcop ( substantiv )
  • cioancă
  • gheunoi
  • motâcă
  • pioc
  • săpoi
  • țiu
  • țucloi
  • cazma
  • chilăviță
  • chirlopan
  • ciocan
  • crampen
  • săpălău
  • târsă


Sinonime Apropiate

  • cocean - știulete, ciocan, ciocălău, cotor, strujan, hlujan
  • părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
  • percuta - a lovi, a izbi, a ciocăni
  • perifrază - circumlocuție, expresie, secvență, locuțiune
  • cucuruz - porumb, știulet
  • poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
  • povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
  • prestație - realizare, acțiune, desfășurare
  • problemă - chestiune, subiect, temă, dificultate, complicație, greutate
  • proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
  • sălbăticie - barbarie, cruzime, brutalitate, primitivism, pustiu, paragină
  • schepsis - socoteală, calcul, judecată, rațiune
  • sector - zonă, parte, porțiune, raion, domeniu, branșă
  • dragoste - iubire, afecțiune, atașament, simpatie, pasiune
  • spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație

Dex târnăcop

  • târnăcop Unealtă formată dintr-o bară curbată de oțel, fie cu capetele ascuțite, fie ascuțită la un capăt și lată la celălalt, fixată pe o coadă de lemn, folosită în lucrări manuale de săpare, în minerit motâcă, pic2, târsă1 (2), țuag.
  • TÂRNĂCÓP, târnăcoape, Unealtă formată dintr-o bară masivă de oțel, ascuțită la un capăt și lată la celălalt, prinsă într-o coadă de lemn, folosită la săpat în pământuri tari, la spart pietre etc. – Din tărnokop, trnokop.
  • TÂRNĂCÓP ~oápe n. Unealtă constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la un capăt și lată la celălalt, fixată într-o coadă de lemn și folosită pentru desfundarea pământurilor tari sau pentru spartul rocilor. /<bulg. tărnokop
  • târnăcop n. instrument de fier în formă de ciocan, lat la un capăt și ascuțit de celălalt, cu care se sapă, se scot rădăcini și pietre. .
  • TÎRNĂCÓP, tîrnăcoape Unealtă formată dintr-o bară masivă de oțel, ascuțită la un capăt (sau la amîndouă capetele), fixată într-o coadă de lemn și folosită la spart pietre, la săpat în pămînturi tari etc. Scoase din odaia din fund un tîrnăcop... și începu să sape. GALACTION, O. I 149. Doi soldați bătrîni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hîcîind a osteneală după fiece lovitură de tîrnăcop. REBREANU, P. S. 11. În amurgul serii el se ridică, își luă cazmaua, tîrnăcopul și lopata... apoi se uită cu ochi pînditori în toate părțile. SLAVICI, O. I 319. ◊ Balzac putea spune odinioară... că tîrnăcopul criticii dărîmă, nu construiește. SADOVEANU, E. 41.


Sinonimul cuvântului târnăcop

Sinonimul cuvântului târnăcop


Testează-te!