Dicționar de sinonime
Sinonime tabernacul
Cuvântul „tabernacul” are următoarele sinonime:
tabernacul ( substantiv )
- chivot
- altar
Alte sinonime:
- cortul mărturiei
Sinonime Apropiate
- sacadat - sincopat, cadențat, ritmic, săltăreț
- săltat - săltăreț, ritmat, sprinten, crescut, măricel
- entuziasm - avânt, ardoare, înflăcărare, elan, însuflețire, aprindere, înfocare, exaltare, animație
- înaintare - avansare, progres, evoluție, propășire, mers-înainte, ridicare, promovare, înălțare, ascensiune
- ascensiune - suiș, înălțare, suire, ridicare, urcare, promovare, creștere, progres
- creștere - dezvoltare, sporire, mărire, înălțare, înmulțire, extindere, augumentare, educare, cultivare
- delir - aiurare, rătăcire, halucinație, tulburare mintală, exaltare, extaz, frenezie
- exalație - emanație, degajare, exaltare, aburi, damf, vapori, miros
- elan - însuflețire, avânt, ardoare, fervoare, entuziasm, înflăcărare, vioiciune, pornire, impuls
Dex tabernacul
- tabernacul 1 Cort portativ, susținut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei cortul mărturiei. 2 Altar (1). 3 Cort (1). 4 Dulăpior sau cutie de metal prețios (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult chivot.
- TABERNÁCUL, tabernacule, 1. Cort portabil, susținut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul ori alte obiecte de cult. – Din tabernaculum, tabernacolo, tabernacle.
- TABERNÁCUL, tabernacule, 1. Cort portativ, susținut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. – Din tabernaculum, tabernacolo, tabernacle.
- TABERNÁCUL tabernacol.
- TABERNÁCUL 1. cortul în care erau ținute tablele legii la vechii evrei. 2. nișă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint în formă de biserică în care se păstrează cuminecătura și unele obiecte de cult. (< lat. tabernaculum, it. tabernacolo)
- TABERNÁCUL ~e n. 1) Cort portativ în care se țineau tablele legii la vechii evrei. 2) Cutie specială (de argint) în care se păstrează unele obiecte de cult. /<lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle