Dicționar de sinonime
Sinonime talent
Cuvântul „talent” are următoarele sinonime:
talent ( substantiv )
- har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare
- iscusință, îndemânare, dibăcie, dexteritate
Alte sinonime:
- aptitudine
- măiestrie
- aplecare
- aplicație
- atracție
- înclinare
- înclinație
- pornire
- predilecție
- predispoziție
- preferință
- propensiune
- tragere
- aplecăciune
- plecare
- artă
- meșteșug
- pricepere
- știință
- abilitate
- destoinicie
- ingeniozitate
- isteție
- istețime
- ușurință
- meșteșugire
- meșterie
- apucătură
- pricepuție
- iscusire
- marafet
- practică
- capacitate
- dispoziție
- geniu
Sinonime Apropiate
- iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
- măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
- dexteritate - îndemânare, iscusință, dibăcie
- îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
- aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate
- dibăcie - iscusință, îndemânare, pricepere, măiestrie, abilitate
- vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
- înclinație - vocație, chemare
- istețime - iscusință, dibăcie, pricepere
- marafet - dibăcie, iscusință, năzuință, capriciu, ifose
- meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
- meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
- aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
- chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
Dex talent
- talent1 1 Înclinare înnăscută într-un anumit domeniu aptitudine. 2 Capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-un anumit domeniu, care favorizează o activitate creatoare. 3 ( persoane; ) De ~ Talentat (1). 4 ( creații; ) Produs al talentului (1). 5 Persoană înzestrată cu aptitudini speciale. 6 (; talant, talant) Obicei rău. 7 Temperament (6). 8 (; talant) Nărav (la cai). 9 A-și da ~e A fi înfumurat.
- talent2 talant1
- TALÉNT, talente, Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din talent, talentum.
Sinonimul cuvântului talent