Dicționar de sinonime
Sinonime tenace
Cuvântul „tenace” are următoarele sinonime:
tenace ( adjectiv )
- stăruitor
- dârz
- perseverent
- consecvent
- persistent
Alte sinonime:
- răbdător
- pacient
- răbduriu
- străduitor
- pilos
- nevoitor
- îndârjit
- tare
- insistent
- răzbătător
- statornic
- persuasiv
- străbătător
- asiduu
- silitor
- sârguincios
- sârguitor
- susținut
- zelos
- dur
- rezistent
- solid
- țeapăn
- vârtos
Sinonime Apropiate
- stăruitor - insistent, perseverent, tenace
- îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
- pacient - răbdător, tenace, perseverent
- stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
- neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
- asiduu - stăruitor, perseverent
- peren - trainic, durabil, vivace, persistent, etern
- perenitate - persistență, trăinicie, eternitate
- schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
- străbătător - penetrant, stăruitor, răzbătător, subtil, perspicace
- tenacitate - stăruință, persistență
- trainic - solid, rezistent, durabil, viabil, persistent
- viteaz - cutezător, temerar, eroic, curajos, dârz, imbatabil, îndrăzneț
- fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
- fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
Dex tenace
- tenace 1 ( materiale solide) Care prezintă tenacitate (1) dur, rezistent. 2 (; substanțe cleioase) Care se prinde greu. 3 Greu de distrus, de înlăturat. 4 (; ; boli) Care nu cedează ușor la tratamentul medical. 5 ( persoane) Care este perseverent stăruitor. 6 ( persoane) Care este ferm dârz. 7 ( însușiri, manifestări, acțiuni, ) Care exprimă tenacitate (3).
- TENÁCE, tenaci, -ce, 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din tenace, tenax, -acis.
- TENÁCE, tenaci, -e, 1. Stăruitor, perseverent, persistent, dîrz, îndîrjit. Te rog foarte mult, insinuă tenacea Aurică... să nu vii niciodată prin față. CĂLINESCU, E. O. I 72. Radu Comșa se înduioșă de această durere tenace. C. PETRESCU, Î. II 81. ◊ (Adverbial) Sfredelul de oțel ronțăie tenace în stîncile subpămîntene. C. PETRESCU, R. DR. 274. 2. (Despre corpurile solide, mai ales despre metale) Care poate căpăta deformații permanente cînd este supus unor forțe exterioare; care rezistă la rupere, care se desface cu greu. Fierul e tenace.
- TENÁCE 1. Dârz, stăruitor, perseverent. 2. (Despre un material) Rezistent la rupere; dur, tare. .
- TENÁCE 1. dârz, stăruitor, perseverent. 2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare. (< fr. tenace, lat. tenax)
Sinonimul cuvântului tenace