Sinonime tendință

Cuvântul „tendință” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• dor - dorință, aspirație, năzuință, tendință, pornire, jind, jinduire, alean, nostalgie
• aspirație - râvnă, dor, ideal, dorință, năzuință, tendință, vis
• înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
• dorință - poftă, râvnă, doleanță, năzuință, deziderat, aspirație, iubire, imbold, pasiune
• gust - sensibilitate, simț (estetic), stil, ținută, înclinație, preferință, predispoziție, pornire, poftă
• prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
• regulament - statut, normă, lege, îndreptar, dispoziție
• suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
• veleitate - ambiție, pretenție, aspirație (nejustificată), orgoliu
• veselie - voioșie, bună dispoziție, animație, jovialitate, haz, chef, petrecere, bairam
• vis - reverie, transpunere, visare, iluzie, fantezie, închipuire, aspirație
• vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
• zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
• flacără - flamă, pară, foc, vâlvătaie, văpaie, pălălaie, ardoare, pasiune, pornire
• foame - nemâncare, înfometare, inaniție, dorință, poftă, aspirație

Dex tendință

• tendință 1 Dispoziție firească pentru ceva înclinare, năzuință. 2 Pornire conștientă spre un scop determinat. 3 Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție. 4 Direcția pe care o are un corp în mișcare. 5 Orientare comună a unei categorii de persoane. 6 Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 7 Reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată.
• TENDÍNȚĂ, tendințe, 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 3. Trăsătură atribuită de unii teoreticieni artei, constând în finalitatea și eficiența practică a acesteia (politică, socială, morală etc.), opusă caracterului ideal (gratuității) artei (artă pentru artă). – Din tendance.
• TENDÍNȚĂ, tendințe, 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. – Din tendance.

Sinonimul cuvântului tendință

Testează-te!