Sinonime teritoriu

Cuvântul „teritoriu” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• cuprins - întindere, spațiu, teritoriu, suprafață, loc, ținut, regiune, conținut, corp
• regiune - ținut, zonă, loc, teren, meleag, teritoriu
• spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
• zonă - regiune, sector, suprafață, domeniu, spațiu, porțiune
• teren - loc, porțiune, parcelă, lot, sol, pământ, regiune, domeniu, sector
• meleag - regiune, tărâm, plai
• domeniu - latifundiu, moșie, proprietate, sferă, ramură, sector, tărâm, câmp, cerc
• cadru - ramă, pervaz, toc, canat, întindere, spațiu, teren, domeniu, peisaj
• sector - zonă, parte, porțiune, raion, domeniu, branșă
• secție - circumscripție, sector, arondisment, comisariat, poliție
• fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
• glie - pământ, ogor, țarină, țară, patrie
• inconsecvent - nestatornic, schimbător, capricios, inconstant, oscilant, instabil, nehotărât, neserios, labil
• întindere - extindere, extensiune, desfășurare, amploare, lungime, distanță, mărime, cuprindere, vastitate
• labil - nestatornic, schimbător, instabil, inconstant, mobil, inconsecvent, lunecos, nehotărât, schimbăcios

Dex teritoriu

• teritoriu 1 Parte din suprafața pământului, alcătuită din uscat, apele interioare, marea teritorială și spațiul aerian, cuprinsă între granițele unui stat și supusă suveranității acestuia. 2 Întindere de pământ (delimitată) pe care se exercită o anumită autoritate suprafață, olat. 3 Sferă de activitate domeniu.
• TERITÓRIU, teritorii, 1. Întindere de pământ (delimitată) în care se exercită o anumită autoritate. ♦ Parte din suprafața Pământului, alcătuită din uscat, apele interioare, marea teritorială și spațiul aerian, cuprinsă între granițele unui stat și supusă suveranității acestuia. 2. Suprafață de teren suficientă pentru a asigura necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale, apărată împotriva intrușilor din aceeași specie. – Din territorium, territoire.
• TERITÓRIU, teritorii, Întindere de pământ delimitată prin granițele unui stat sau ale unei unități administrative și supusă suveranității statului respectiv. – Din territorium, territoire.
• TERITÓRIU, teritorii, Întindere de pămînt limitată prin hotare precis stabilite și pe care se exercită o anumită autoritate. Sfaturile populare sînt organe ale puterii de stat care rezolvă pe teritoriul lor toate problemele ce interesează masele. SCÎNTEIA, 1953, 2797.
• TERITÓRIU Întindere de pământ (limitată de hotare) care aparține unui stat, unei provincii, unui oraș, unei autorități etc. .

Sinonimul cuvântului teritoriu

Testează-te!