Dicționar de sinonime
Sinonime terminus
Cuvântul „terminus” are următoarele sinonime:
terminus ( substantiv )
- aeroport
- capăt
- extremitate
- gară
- haltă
- oprire
- punct final
- stație
Sinonime Apropiate
- haltă - stație, oprire, popas
- oprire - încetare, curmare, pauză, stopare, blocare, staționare, stație, haltă, popas
- vârf - culme, creastă, pisc, extremitate, capăt
- margine - extremitate, capăt, limită, marjă, hotar, frontieră, graniță, periferie, mahala
- căpătâi - capăt, extremitate, cap, creștet, situație, rost, ocupație
- extremă - extremitate, capăt, margine, limită
- extremitate - cap, capăt, margine, limită, final, extremă
- capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment
- gară - stație
- prohibiție - interdicție, oprire, restricție, stopare
- răspunde - a replica, a riposta, a da răspuns, a corespunde, a satisface, a se potrivi, a garanta, a da socoteală, a fi responsabil
- recâștiga - a recăpăta, a reprimi, a recuceri, a redobândi
- tutun - tabac, țigară, țigaretă
- sechestru - poprire, confiscare
- sfârși - a termina, a încheia, a isprăvi, a pune capăt, a înceta, a fini, a muri, a deceda, a dispera
Dex terminus
- terminus 1 Ultimul punct al unei căi de comunicație, al unui traseu de tramvai, de autobuz. 2 Demarcație (stâlp, stelă ) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții 3 Loc, punct care marchează sfârșitul.
- TÉRMINUS Ultimul punct, capătul unei linii ferate, al unei linii de tramvai, de autobuz etc. –
- TÉRMINUS Capătul unei linii ferate sau al unui traseu de tramvai, de autobus etc. (Adjectival) Gară terminus. Punct terminus.
- TÉRMINUS 1. Demarcație (stâlp, stelă etc.) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. Loc, punct etc care marchează sfârșitul, limita extremă. ♦ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; stația ultimă; capăt. .
- TÉRMINUS inv. 1. demarcație (stâlp, stelă) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. loc, punct care marchează sfârșitul. ◊ punct final de oprire al unui mijloc de transport; stația ultimă; capăt. (< fr., lat. terminus)
- TÉRMINUS adj. invar. și substantival (despre punctul de staționare a vehiculelor) Care constituie capătul unei căi de comunicație (linii ferate, de tramvai, de troleibuz, de autobuz). Stație ~. /<fr., lat. terminus
- Terminus m. Mit. divinitate câmpenească ce prezida hotarele.
- Terminus, în mitologia romană, divinitate protectoare a haturilor dintre ogoare și a hotarelor în general.