Dicționar de sinonime
Sinonime tină
Cuvântul „tină” are următoarele sinonime:
tină ( substantiv )
- noroi
- mocirlă
Alte sinonime:
- argilă
- clisă
- humă
- jeg
- lut
- mâl
- murdărie
- nămol
- necurățenie
- pământ
Sinonime Apropiate
- glod - mâl, noroi, nămol, mocirlă, tină
- mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
- smârc - mlaștină, mocirlă
- îngloda - a se împotmoli, a se înnămoli, a se înfunda, a se noroi, a se întina
- mal - nămol, noroi, mocirlă
- mlaștină - băltoacă, mocirlă, smârc, rovină
- nămol - mâl, noroi, mocirlă, morman, maldăr, grămadă
- pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
- perdea - draperie, cortină
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
- soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
- zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
- șart - datină, rânduială, tradiție, rost, socoteală, tâlc
- șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
Dex tină
- tină 1 Noroi1. 2 A scoate pe cineva din ~ A ajuta pe cineva să iasă din starea de mizerie. 3 Ticăloșie (3). 4 Pământ. 5 Lut. 6 Jeg. 7 Nici cât ~ sub o unghie Foarte puțin. 8 Deloc. 9 Și-ar mânca (și) ~na de sub unghie Se spune despre un om foarte zgârcit. 10 Pastă de culoare neagră.
- TÍNĂ Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din tina.
- TÍNĂ (Regional) 1. Noroi. Aștepta în întuneric și tină, ca după o ploaie. SADOVEANU, M. C. 53. În capătul din dreapta al șanțului, în tină, Stă singur la o parte un om care suspină. ALECSANDRI, P. A. 213. Că mi-i fața ca huma Și inima ca tina. ȘEZ. I 213. Dă, bade, tot prin grădină, Că nu-i găsi neam de tină, Ci tot iarbă înverzită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 406. ◊ Căci flamura cea roșă, cu umbra-i de dreptate, Sfințește-a ta viață de tină și păcate. EMINESCU, O. I 63. Ai ridicat un om din tina ticăloșiei. BOLINTINEANU, O. 401. 2. Pămînt. Minuni plăpînde plămădim din tină. BENIUC, V. 7. Spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntr-însul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină. EMINESCU. O. I 56. 3. (Învechit) Murdărie, necurățenie. Să va șterge mai întîi tina după piept și din obraz. PISCUPESCU, O. 303.
- TÍNĂ f. pop. 1) Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite; noroi; glod. 2) Loc cu asemenea pământ. 3) fig. Mediu nesănătos, care contribuie la degradarea personalității. 4) fig. Faptă sau vorbă nedemnă; murdărie. /<sl. tina
- tină f. Tr. noroiu. .