Dicționar de sinonime
Sinonime trâmbiță
Cuvântul „trâmbiță” are următoarele sinonime:
trâmbița ( verb )
- a vesti
- a răspândi
- a divulga
Alte sinonime:
- a bate toba
- a da pe față
- trâmbiță
trâmbiță ( substantiv )
- goarnă
- trompetă
Alte sinonime:
- bucium
Sinonime Apropiate
- trompetă - goarnă, trâmbiță
- goarnă - trompetă, trâmbiță
- fligorn - goarnă, trompetă
- percheziționa - a căuta, a investiga
- poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
- presăra - a împrăștia, a răsfira, a risipi, a răspândi, a difuza
- presimțire - intuire, bănuială, anticipare, prevestire, deducție, presentiment
- prevești - a prezice, a anunța, a pronostica, a proroci, a înștiința, a vesti, a anticipa
- prezice - a proroci, a profeți, a prevesti, a ghici, a profetiza, a pronostica
- prezicere - prevestire, previziune, oracol, profeție, vestire
- propaga - a difuza, a răspândi, a împrăștia, a risipi, a iradia, a propovădui, a extinde, a transmite, a semăna
- proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
- răscunoscut - notoriu, vestit, popular
- relata - a raporta, a prezenta, a expune, a povesti, a descrie, a istorisi
- relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
Dex trâmbiță
- trâmbiță 1 Instrument muzical de suflat, din alamă goarnă, trompetă (1), trâmbă (1), trubă, trupcă2. 2 ~ța-ciobanului Plantă erbacee cu flori albastre, în formă de clopoței (Gentiana ciliata). 3 ~ța-mușchiului Lichen cu tulpini scurte, în formă de cupă (Cladonia pyxidata). 4 ~ța-piticilor Soi de ciuperci comestibile (Craterellus cornucopioides). 5 Gură (considerată ca organ al vorbirii). 6 Bucium1 (1). 7 Surliță. 8 Fluier ciobănesc. 9 (; ; ) ~ța lui Eustaș Trompa (6) lui Eustache. 10 ~ța matchii sau ~ța mitrii Oviduct. 11 Arbust agățător cu flori mari, galben-roșiatice, cultivat ca plantă ornamentală (Tecoma radicans).
- TRẤMBIȚĂ, trâmbițe, Trompetă, goarnă. – Din tronbica.
- TRÂMBIȚĂ1 ~e f. 1) înv. Instrument muzical de suflat, constând dintr-un tub de alamă, îndoit de două ori, cu clape, având un capăt larg în formă de pâlnie, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trompetă; goarnă. 2) Instrument muzical popular de suflat, constând dintr-un tub conic, lung până la trei metri, folosit în regiunile de munte pentru semnalizări. /<sl. tronbica
- TRÂMBIȚĂ2 ~e f. Arbust agățător cu flori galbene-roșietice, cultivat ca plantă ornamentală. ◊ ~a-ciobanului plantă erbacee cu flori albastre în formă de clopoței. /<sl. tronbica
- trâmbíță f. numele popular al trompetei sau al buciumului. .
- trâmbița 1 A suna din trâmbiță (1). 2 (; ; ; cocoș) A cânta tare și insistent. 3 A vocifera. 4 A cânta din bucium. 5 A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea a divulga, a răspândi.