Dicționar de sinonime
Sinonime trainic
Cuvântul „trainic” are următoarele sinonime:
trainic ( adjectiv )
- solid
- rezistent
- durabil
- viabil
- persistent
Alte sinonime:
- indestructibil
- stabil
- statornic
- stătător
- puternic
- tare
- zdravăn
- dăinuitor
- purtăreț
- țeapăn
- vârtos
- nestrămutat
- țiitor
- peren
Sinonime Apropiate
- durabil - trainic, viabil, rezistent, solid
- trăinicie - rezistență, durabilitate, soliditate
- viabil - rezistent, durabil, trainic
- peren - trainic, durabil, vivace, persistent, etern
- perenitate - persistență, trăinicie, eternitate
- temeinic - solid, trainic, fundamental, profund, serios, adânc, chibzuit, important
- temeinicie - trăinicie, soliditate, tărie, solidaritate
- vârtos - tare, consistent, îndesat, dens, dur, solid, viguros, voinic, rezistent
- zdravăn - voinic, puternic, vânjos, robust, solid, rezistent, tare, sănătos, teafăr
- indestructibil - rezistent, trainic, indiscutabil
- duritate - rezistență, tărie, soliditate, asprime, răutate, bruta late, neomenie
- cronic - durabil, persistent
- pietros - tare, dur, vârtos, rezistent
- prevenitor - amabil, atent, curtenitor, politicos, serviabil
- slei - a coagula, a se închega, a se solidifica, a secătui, a se extenua, a se pierde, a goli
Dex trainic
- trainic2, ~ă 1 ( obiecte) Care se menține mult timp în stare bună rezistent, solid, temeinic (1), tare (3), (rar) trăinicel (1). 2 ( abstracte) Care persistă în timp durabil, persistent, viabil. 3 ( ființe și plante) Care are putere de viață rezistent, robust, viguros. 4 Înaintat în vârstă matur1.
- trainic1 Loc îngrădit unde pasc vitele peste zi.
- TRÁINIC, -Ă, trainici, -ce, Care durează, care rezistă, care se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. – Din trajanŭ sau trai + -nic.
- TRÁINIC, -Ă, trainici, -e, Care durează, ține, se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. O carte veche, încîlcită și legată în piele foarte trainică. GALACTION, O. I 207. Vasul e de aur virgin... zvelt, dar trainic ca un bronz. MACEDONSKI, O. I 151. E vorba de o femeie pe care au zidit-o meșterii în părete spre a-l face să fie mai trainic. ODOBESCU, S. II 510. ◊ (Adverbial) Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic se-așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45.
- TRÁINIC ~că (~ci, ~ce) Care ține sau se păstrează mult timp; durabil. Cunoștințe ~ce. /trai + suf. ~nic
- trainic a. durabil, solid. .
- tráĭnic, -ă adj. (d. traĭ saŭ bg. traen, trainic). Durabil, rezistent: casă, haĭnă traĭnică. Adv. A zidi traĭnic.
- TRÁINIC adj. 1. v. solid. 2. v. durabil. 3. durabil, indestructibil, rezistent, viabil. (O operă ~.) 4. durabil, stabil, statornic, (înv.) stătător. (Sentimente ~.) 5. v. persistent.
Antonime trainic
- Trainic ≠ șubred, netrainic, trecător