Dicționar de sinonime

Sinonime triumf

Cuvântul „triumf” are următoarele sinonime:

triumf ( substantiv )
  1. biruință, victorie, succes
  2. satisfacție, jubilație, bucurie
Alte sinonime:
  • reușită
  • izbândă


Sinonime Apropiate

  • biruință - învingere, victorie, izbândă, succes
  • satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
  • fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
  • hatâr - plăcere, bucurie, satisfacție, avantaj, concesie, favoare
  • mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire
  • bucurie - mulțumire, satisfacție, plăcere, desfătare, euforie
  • șir - rând, șirag, coloană, înșiruire, aliniere, fir, lanț, succesiune
  • șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
  • triumfător - victorios, atotbiruitor, triumfal
  • fiasco - eșec, insucces, cădere
  • filiație - descendență, succesiune
  • fruct - rod, poamă, produs, rezultat, bilanț, succes
  • ierarhie - rang, treaptă, stare, ordine, succesiune, scară
  • ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
  • jubila - a se bucura, a triumfa, a exulta, a fi fericit

Dex triumf

  • triumf 1 (În Roma antică) Onoare maximă acordată de către senat unui conducător militar victorios, constând în intrarea fastuoasă a acestuia în Roma, pe un car tras de patru cai albi, urmat de armata învingătoare, de captivi și de prăzile făcute. 2 În (sau cu) ~ Însoțit de manifestări entuziaste. 3 A duce (sau a purta) pe cineva în ~ A ridica pe cineva pe sus (purtându-l pe brațe sau pe un tron) în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 4 Victorie de mare prestigiu în război biruință. 5 Succes moral reușită. 6 Motiv de glorie fală.
  • TRIÚMF, triumfuri, 1. (În Roma antică) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori, căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război, reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului. ◊ A duce (sau a purta pe cineva) în triumf = a ridica (pe cineva) pe sus (purtându-l pe brațe sau pe un tron) în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 2. Victorie, biruință de mare prestigiu; succes moral, reușită, izbândă deosebită. – Din triumphus, triomphe.


Sinonimul cuvântului triumf

Sinonimul cuvântului triumf


Testează-te!