Sinonime troncănire

Cuvântul „troncănire” are următoarele sinonime:

Dex troncănire

• troncănire 1 Troncăneală (1). 2 Trăncăneală1 (2).
• TRONCĂNÍRE, troncăniri, Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – troncăni.
• TRONCĂNÍRE, troncăniri, Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte lovite sau izbite unele de altele. Așa sînt, bunăoară, cei care fac să se miște mesele, silesc obiectele să zboare cu hodorogeli și troncăniri. MACEDONSKI, O. IV 142.
• troncăni 1 A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de ceva a trăncăni1 (1), a troncăi (1). 2 A trăncăni1 (4).
• TRONCĂNÍ, troncănesc, IV. 1. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. A flecări, a trăncăni. – Tronc + -ăni.
• TRONCĂNÍ, troncănesc, IV. 1. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. A flecări, a trăncăni. – Tronc + -ani.
• TRONCĂNÍ, troncănesc, IV. 1. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de ceva. Cînd a sărit împăratu și țiganul în el, le-a troncănit oasăle de cazan. ȘEZ. VI 109. 2. A trăncăni. Silă de vorbă îmi face, tot să troncănească-i place. PANN, P. V. I 15. ◊ Moș Nichifor îndată troncănea cîte una cam de aceste: «Ia mai dați-vă și pe jos». CREANGĂ, P. 107.
• A TRONCĂNÍ ~ésc intranz. A face zgomot, izbindu-se de ceva; a face „tronc”. /tronc + suf. ~ăni
• troncănì v. V. trăncăni: tot să troncănească îi place PANN.
• troncănesc v. intr. (d. tronc). Trăncănesc. Hodorogesc, fac huĭet răsturnînd lucrurile.

Sinonimul cuvântului troncănire

Testează-te!