Dicționar de sinonime
Sinonime trufie
Cuvântul „trufie” are următoarele sinonime:
trufie ( substantiv )
- aroganță
- înfumurare
- mândrie
- îngâmfare
- infatuare
- semeție
Alte sinonime:
- fală
- fudulie
- obrăznicie
- orgoliu
- vanitate
- fatuitate
- morgă
- prezumție
- suficiență
- superbie
- țanțoșie
- măreție
- mărire
- ifos
- țâfnă
- făloșenie
- făloșie
- fălnicie
- laudă
- mărie
- mărime
- mândrețe
- pohfală
- preaînălțare
- preaînălțime
- semețire
- trufă
- trufășie
- zădărnicie
- dispreț
- sfidare
Sinonime Apropiate
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
- megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
- ifos - îngâmfare, aroganță, înfumurare, trufie, orgoliu
- mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
- vanitate - orgoliu, îngâmfare, aroganță, ambiție, înfumurare
- fumuri - îngâmfare, aroganță, pretenții, înfumurare, aere, făloșenie
- lăudăroșenie - fală, orgoliu, mândrie, înfumurare, fălire, aroganță
- aroganță - înfumurare, obrăznicie, trufie
- fatuitate - îngâmfare, aroganță, orgoliu, înfumurare
- grandomanie - înfumurare, aroganță, orgoliu
- ambiție - orgoliu, înfumurare, mândrie, aspirație, pretenție, râvnă, dorință, veleitate
- morgă - aroganță, orgoliu, îngâmfare
- suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
- țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
Dex trufie
- trufie 1 Atitudine disprețuitoare, arogantă și orgolioasă aroganță, fală, mândrie, orgoliu, înfumurare, îngâmfare, trufă1 (1), trufășie (1). 2 Cu ~ În mod trufaș1 (4). 3 În (sau spre) ~ Pentru a se mândri. 4 Pentru a fi lăudat. 5 A se da întru ~ii A se deda unor fapte urâte. 6 Măreție. 7 Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii mulțumire, plăcere, satisfacție, trufă1 (6).
- TRUFÍE, trufii, Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. ♦ Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă2 + -ie.
- TRUFÍE, trufii, Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. ◊ Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă2 + -ie.
- TRUFÍE, trufii, Atitudine arogantă, plină de mîndrie și de înfumurare; semeție, fală, înfumurare, aroganță. Sufletul ei cerea zgomotul veseliilor, strălucirea averilor, vîlva trufiilor. ODOBESCU, S. III 206. Tirania lui crește din zi în zi o dată cu trufia lui. ALECSANDRI, T. II 51. În cîmpurile Rovinei el înfrînse trufia lui Baiazet al II-lea. BĂLCESCU, O. I 193. ◊ Cu trufie = cu aroganță, trufaș. Domnul Emilian întinse cu trufie palma și primi cei cîțiva gologani. SADOVEANU, O. VIII 156. Midas... răspunse cu trufie că Pan cîntase mai frumos. ISPIRESCU, U. 110.
- TRUFÍE ~i f. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; vanitate; fatuitate. ◊ Cu ~ cu aroganță. /trufă + suf. ~ie
- trufie f. mândrie deșartă. .
Antonime trufie
- Trufie ≠ modestie
Sinonimul cuvântului trufie