Sinonime tunet

Cuvântul „tunet” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• trăsnet - bubuitură, trăsnitură
• detonație - explozie, detunătură, bubuitură
• împușcătură - detunătură, foc, explozie
• răstimp - interval, perioadă, durată, răspas
• spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
• timp - vreme, răstimp, perioadă, durată, răgaz, interval, moment, dată, ritm
• veac - secol, durată (mare), veșnicie, viață, trai, existență
• gânditor - îngândurat, preocupat, absorbit, absent, meditativ, reflexiv, visător, cugetător, filozof
• iertător - indulgent, îndurător, îngăduitor, generos, milostiv
• implacabil - neîmblânzit, crud, neiertător, nepotolit, neîndurat
• îndelungat - lung, prelung, prelungit, mult, de durată
• lungime - extindere, mărime, extensiune, durată, întindere, distanță, măsură
• dus - absent, îngândurat, preocupat, absorbit, pierdut, păcălit, ademenit, amăgit, prostit
• decurs - răstimp, durată
• curs - curent, flux, curgere, albie, matcă, vad, vale, răstimp, interval

Dex tunet

• tunet 1 Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet) tun1 (1), bubuit, durăt, durduit, durduitură, huruială. 2 De ~ Puternic. 3 (Rar) Trăsnet (1). 4 Zgomot puternic, răsunător bubuitură, tunătură. 5 Gălăgie mare vacarm, vuiet.
• TÚNET, tunete, 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Zgomot puternic, răsunător. – tonitrum (după sunet).
• TÚNET, tunete, 1. Bubuit care însoțește fulgerul sau urmează după el și care este provocat de descărcările electrice din atmosferă. O scînteiere crudă umplu rîpa, tunetul zgudui munții. SADOVEANU, O. VIII 243. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade. BOLINTINEANU, O. 74. Tunetul se poartă vuind din loc în loc. ALECSANDRI, P. I 193. Groaznice tunete o să avem. NEGRUZZI, S. I 58. ♦ (Rar) Trăsnet. E frumos, lovi-l-ar tunetul. STANCU, D. 190. Un fulger ca o sîrmă ruptă tresări în întunecimea norilor și tunetul trăsni, dărîmînd văzduhul. SADOVEANU, O. A. II 102. 2. Zgomot puternic. Se auzi deodată un tunet de voci. CAMIL PETRESCU, O. II 184. Atunci un tunet de urale și de aplauze... izbucni. MIRONESCU, S. A. 109. El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun. COȘBUC, P. I 132. Începu a se cutremura biserica și se auziră niște pocnete și tunete. ISPIRESCU, L. 99.
• TÚNET ~e n. 1) Zgomot puternic care însoțește fulgerul. 2) fig. Zgomot mare, răsunător. ~ de voci. ~ de aplauze. /a tuna + suf. ~et

Sinonimul cuvântului tunet

Testează-te!