Dicționar de sinonime
Sinonime ucigător
Cuvântul „ucigător” are următoarele sinonime:
ucigător ( adjectiv )
- distrugător
- nimicitor
- zdrobitor
Alte sinonime:
- mortal
- omorâtor
- ucigaș
- pierzător
- asasin
- criminal
- letal
- mortifer
- ucizător
ucigător ( substantiv )
- călău
- gâde
- asasin
- criminal
- omorâtor
- ucigaș
Sinonime Apropiate
- ucigaș - asasin, criminal, omorâtor
- călău - gâde, casap, torționar, tiran, ucigaș, criminal
- gâde - călău, casap, ucigaș, gealat
- asasin - ucigaș, criminal
- criminal - ucigaș, asasin, bandit, nelegiuit
- zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
- fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
- gealat - călău, gâde
- mistuitor - distrugător, nimicitor, pustiitor, chinuitor, devorant
- mortal - ucigător, nimicitor
- nimicitor - distrugător, pustiitor, devastator, potopitor
- distructiv - nimicitor, distrugător, ruinător
- dezastruos - nimicitor, ucigător, înfricoșător, catastrofal, groaznic, pustiitor
- distrugător - nimicitor, devastator, dezastruos, pustiitor, ruinător
- vampir - criminal, ucigaș
Dex ucigător
- UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. – Ucig ( al lui ucide) + -ător.
- UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, Care ucide, care provoacă moartea; omorîtor. Persoane deplasate în cursul războiului sînt recrutate pentru a fi expediate în colonii, la plantații și în mine ucigătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 162, 15/5. Întinzîndu-și auritul arc, azvîrlă darde ucigătoare de se cutremură creștetul înalților munți. ODOBESCU, S. III 53. ◊ Trebuie să dea vîrtos din coate... să poată străbate în această luptă ucigătoare pentru trai. GHEREA, ST. CR. III 170. În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. ◊ (Adverbial, atestat în forma ucizător) Las’ să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci. EMINESCU, O. I 95. ♦ (Substantivat) Ucigaș, asasin; călău. Ucisul care moare zîmbind disprețuitor Ucide mult mai crîncen pe-al său ucigător. ALECSANDRI, T. II 170. – Variantă: (rar) ucizătór,-oáre
- UCIGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ucide; care provoacă moarte; mortal. Lovitură ~oare. /a ucide + suf. ~tor
- ucigător a. care cauzează moarte: venin ucigător.
- ucigătór, -oáre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare.
- UCIZĂTÓR, -OÁRE ucigător.
- UCIGĂTÓR s. v. călău, gâde.
- UCIGĂTÓR adj. 1. v. mortal. 2. omorâtor, ucigaș, (înv.) pierzător. (Armă ~oare.) 3. distrugător, nimicitor, omorâtor. (Substanță ~oare.)
- UCIGĂTÓR s., adj. v. asasin, criminal, omorîtor, ucigaș.